La Palas, Iepurașul aduce ouă de ciocolată belgiană Leonidas

„Cât de mult mi-aș dori să am între 4 și 12 ani!” – aceasta este afirmația care se citește în ochii tuturor celor care trec zilele acestea prin zona Atrium din Palas, acolo unde Ciocolateria Leonidas a amenajat un distractiv labirint pentru copii. Vineri seară, am avut plăcerea să simt pentru câteva minute (fie vorba între noi, nici acum nu mi-a trecut entuziasmul) aceleași senzații pe care le experimentează puștii care acceptă provocarea Iepurașului de Paște și se avântă pe traseul întortocheat al labirintului.

labirint-1

Regulile jocului sunt extrem de simple:

  • labirint-3pe traseu intră concomitent un grup de trei copii
  • fiecărui copil i se va atribui o culoare: roșu, galben sau albastru
  • culoarea atribuită reprezintă culoarea celor 4 ouă pe care micuții trebuie să le descopere în coșulețe așezate în diferite zone ale labirintului
  • după ce găsesc toate cele 4 ouă, copiii vor avea ocazia să construiască un puzzle
  • primul copil reușește să rezolve puzzle-ul va primi un ballotin, o „cutie cu bunătățuri”, care conține praline din ciocolată belgiană Leonidas
  • ceilalți doi copii primesc și ei cele 4 ouă de ciocolată pe care le-au strâns de pe traseu

labirint-4

Iar surprizele nu se opresc aici. Copiii pot descoperi alături de părinți diverse informații interesante despre Leonidas de pe numeroasele pancarte „Știați că…”. Veți putea afla că Leonidas este furnizorul oficial al Casei Regale a Belgiei ori că puteți savura praline belgiene și ciocolată caldă în magazinul de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 26, precum și multe alte detalii ieșite din comun despre ciocolaterii.

Bine, bine, dar unde se află Iepurașul? o să mă întrebați. Și bine faceți. Iepurașul nu lipsește de la întâlnirea cu cei mici și va fi mereu în preajma lor în interiorul labirintului pentru a-i ajuta cu indicii, dar și la finalul aventurii când îi așteaptă pe toți să facă poze. N-am putut nici eu să ratez ocazia de a mă imortaliza alături de iepurașul care oferă cele mai dulci cadouri.

labirint-6

Dacă nu v-ați dus copilul până acum să se aventureze în labirintul de la Palas, Iepurașul de Paște și Leonidas vă mai așteaptă sâmbătă, 11 aprilie, între orele 12-15, dar și luni, 13 aprilie, după ora 12. De altfel, tot în ziua de luni, în jurul orei 16, va fi desfăcut probabil cel mai mare ou de ciocolată din Iași și, cu siguranță, cel mai delicios, acesta urmând a fi oferit tuturor celor prezenți în zona Atrium.

labirint-2

Eu m-am asigurat de un lucru –  oriunde ar fi raiul ciocolatelor, fără îndoială că acolo se mănâncă Leonidas! Ceea ce vă doresc și vouă!

Posted in Azi în Iaşi | Tagged , , , , , , , , | 2 Comments

Bucate-alese și taraf găsești, din plin, la Popas

La Popasul Păcurari, evident, locul în care bloggerii ieșeni s-au distrat pe cinste la o nouă întâlnire plină de râsete, voie bună și, de data aceasta, mulți și dezorganizați pași de dans. Vorba aia, ne pricepem la scris, nu la dat din picioare. Seara de la Popas a fost parcă desprinsă din povești, în sensul că a părut nesfârșită, fără capăt, când credeai că-i gata, tot mai apărea ceva în peisaj. Dar Dumnezeu să ne ție, căci cu Epox în poveste, înainte mult mai este!

Principala problemă la povestea noastră este că eu îmi amintesc doar frânturi din ea. Noroc de faptul că e scrisă într-o carte cu poze colorate (sau alb-negru, depinde de tipografie), imagini care îți oferă subit momente de deja-vu („frățică, eu am trăit undeva clipele astea”). Și am să vă redau și vouă faptele exact în ordinea în care îmi revin mie în minte:

Și-am încălecat în taxi și am plecat și noi într-un final spre casele noastre.

LaPopas-0228

LaPopas-0221

Taraful Domnesc, cel care nu ne-a permis să stăm aproape deloc la mese din pricina acordurilor pe care le producea, ne-a demonstrat de ce trage lumea la Popas în serile în care este poftă de dănțuit. Hore interminabile, sârbe alerte, romanțe pasionale ori hituri celebre, toate combinate în așa fel încât să nu-ți permită să te odihnești, ci doar să îți miști picioarele din inerție până când, efectiv, cazi lat pe ringul de dans. Da, la propriu. Arcușul violonistului alunecă ușor pe corzile viorii pentru a reda o Ciocârlie vioaie, saxofonistul intră în mijlocul grupului care dansează, țambalul gâdilă urechile tuturor petrecăreților, orga accelerează dibace ritmul, iar vocea gravă a solistei întregește spectacolul oferit de ansamblu. Inevitabil, moș Bogdan a lu’ Poaie nu renunță până nu descoperă de la membrii tarafului, experți în terapie de cuplu, care a fost motivul ruperii lanțului de iubire. Cu tristețe-n voce și bucurie-n suflet, uncheșul acceptă explicațiile și se îndreaptă agale spre căminul cultural din centrul orașului (cunoscut de mulți și sub numele de Fratelli).

Tort de mascarpone și salam de biscuiți

Tort de mascarpone cu banane și salam de biscuiți

Plăcintă cu mere

Plăcintă cu mere

Clătite cu brânză dulce

Clătite cu brânză dulce

Momentul mult așteptat al desertului a venit. Mai repede decât ne-am fi așteptat, dar și din belșug. Pe masă se perindă dulciuri care-ți iau ochii. Între două piese ale formației, furi repede lingurița co-meseanului ca să nu apuce să mănânce mai mult ca tine și te înfrupți din tortul de mascarpone cu banane, excelentă alegere pentru aniversările sărbătorite la Popas, Plăcinta Bunicii și plăcinta cu mere, ambele calde și gustoase, dar și îmbietoarele clătite cu multă brânză, servite în vase de lut. Cu diabetul deja înregistrat la medicul de familie, ne-am întors la dans.

Platoul Purcelușului Vesel

Platoul Purcelușului Vesel

Curcan Înhămat la Căruță

Curcan Înhămat la Căruță

Datina Ciupercilor la Popas

Datina Ciupercilor la Popas

Vinuri Bucium

Vinuri Bucium

Bine, bine, râdem, bem și glumim, dar nu mâncăm și noi ceva dacă tot ne-am oprit la Popas la ceas de seară? Nici bine nu terminăm gândul că gazdele noastre inundă masa cu platouri care mai de care mai burdușite cu preparate, suficiente și dacă faci o cumătrie sau petreci cu mulți prieteni. Am recunoscut repede Platoul Purcelușului Vesel, cu mixuri de carne de porc (cotlet, ceafa, mușchi, fleică), mămăliguță cu brânză de burduf, garnitură de cartofi țărănești și gogoșari în oțet. Nu știu cât de vesel mai putea fi purcelul, dar stomacurile noastre țopăiau de fericire. N-am ratat nici Curcanul Înhămat la Căruță, o căruță încărcată cu mămăliguță, cartofi rumeniți cu slană, murături și mixuri de carne de pui și curcan (copănele, piept, pulpe, aripioare). Credeți-mă pe cuvânt, curcanul nu părea deloc împovărat, plus că l-am eliberat rapid de greutăți. Ni s-a prezentat și Datina Ciupercilor la Popas, una străveche, incluzând ciulama de ciuperci, ostropel de hribi și mămăliguță. De lins pe degete și nu alta! Toate au fost stropite cu vin de la Bucium, după preferințe: Fetească Neagră, Busuioacă de Bohotin sau Fetească Albă. Numaidecât, ne-a venit și cheful să-ncingem o horă moldovenească.

LaPopas-0178

Prăjituri de la Cremish

Prăjituri de la Cremish

Prăjituri de la Cremish

Prăjituri de la Cremish

Dacă tot am fost printre primii care s-au oprit la Popas, am avut ocazia să testez prăjiturile oferite de cofetăria Cremish, dintre care am remarcat mini-tartele cu ciocolată, mini-tartele cu fructe și mini-amandinele. Sunt numai câteva dintre multele variante de platouri de prăjituri potrivite pentru botezuri ori alte evenimente aniversare. După ce ne-am adunat toți și ne-am așezat strategic, ne-am dat seama că ușor privilegiați sunt Paul și Etienne, așa că i-am decretat mirele și mireasa serii. Zis și făcut, să înceapă prima nuntă din blogosfera ieșeană oficiată la Popasul Păcurari, în post, între doi feciori vânjoși. Pahare cu simboluri tematice sunt, cufăr pentru închinat există, a început și muzica să cânte. Se anunță nuntă mare și frumoasă! Nu suntem pregătiți cu bani, dar măcar două carduri găsim în portofel să lăsăm la plecare.

Pahare mire/mireasă

Pahare mire/mireasă

Nuntași

Nuntași

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit…

Sper că mi-am amintit evenimentele în ordinea firească în care s-au desfășurat. Dacă nu-i așa, propun să repetăm isprava ca să o redau cu mai multă precizie.

Nuntași-parteneri: Ciprian, Titi, Alex, Irina, Elena, Alice, Alexandra, Andreea.

Maestră de ceremonie: Gabriela

Rezumat:

O fo' fain, mă!

O fo’ fain, mă!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , | 3 Comments

Seară spaniolă la Madrileña

Începutul de 2015 reînvie tradiția blogosferei ieșene de a se întâlni în mod constant și, la fix o lună distanță de precedenta adunare, ne-am revăzut la un nou blogmeet, găzduiți fiind de proaspăt-deschisul restaurant La Madrileña. Aflat pe strada I.C. Brătianu, la numărul 30, chiar în partea laterală a Teatrului Național, restaurantul cu specific spaniol se remarcă imediat ce îi treci pragul ca un spațiu intim, liniștit și primitor, ideal pentru o cină romantică în doi sau pentru un prânz la care se pot discuta în tihnă diverse afaceri. Luând în calcul apropierea de Teatrul Național, nu trebuie exclusă nici servirea mesei înainte sau după o piesă de teatru ori un spectacol de operă.

De fapt, asocierea restaurantului cu serile organizate de instituția alăturată a fost primul subiect de discuție avut cu patronul de la Madrileña care ne mărturisea că nu sunt rare cazurile când spectatorii fug în pauzele dintre acte până la restaurant pentru a-și cumpăra o sticlă de apă. Imediat mi-am dat seama că în ceea ce privește punerea la dispoziție a diverselor tipuri de lichide pentru spectatori, situația a rămas ca acum mai bine de 20 de ani, când am luat primul contact cu spectacolele de la Opera ieșeană. Lucru destul de trist, luând în considerare oferta unică de vinuri din cele mai renumite zone iberice de care dispune La Madrileña. Prețurile sticlelor de vin din meniul restaurantului variază între 49 și 89 lei, unele dintre soiuri putând fi servite și la pahar (12 lei).

Rețete mediteranee și spirit spaniol autentic în fiecare preparat

Și dacă tot veni vorba de băutură, noi am fost serviți cu o savuroasă sangria creată special de cei de la Madrileña și servită în carafe cu diferite felii de fructe în interior, o băutură perfectă pentru zilele toride din vara care va urma. Trebuie să recunosc că nu am avut ocazia foarte des să descopăr gastronomia spaniolă, astfel că am fost extrem de curios să degust câteva dintre preparatele din meniul La Madrileña. Ca aperitiv, am înfulecat pe nesimțite o tortilla espagñola, practic o omletă cu cartofi, ceapă și salată, care merge de minune cu maioneza casei și un sos salsa brava, ușor picant. Felul de bază a fost, bineînțeles, o paella valenciana mixtă, prezentată de însuși bucătarul restaurantului. Am aflat chiar de la el că cele mai bune ingrediente pentru prepararea unei paella valenciana gustoase se găsesc în zona Madridului și majoritatea condimentelor folosite la Madrileña sunt aduse direct din Spania.

Tortilla Espagñola

Tortilla Espagñola

Paella Valenciana Mixtă

Paella Valenciana Mixtă

La restaurantul din Iași se regăsesc în meniu două tipuri de paella, una doar cu fructe de mare și o variantă mixtă, la care se adaugă bucăți de pui. Noi am avut parte de cea de-a doua care avea – pe lângă orez și pui – midii, creveți, calamar și diverse legume. Bucătarul a ținut să menționeze și că pentru a te bucura de o paella bună, aceasta trebuie servită caldă, chiar în momentul în care a fost gătită, ulterior gustul nemaifiind același. Din acest motiv, el recomandă ca cei care doresc să mănânce acest preparat, să sune înainte la restaurant (numărul de telefon este 0232.270.547) și să anunțe ora la care vor sosi pentru a primi paella valenciana ca la carte. O porție costă 25 lei și se poate aduce la masă și direct în tigaie dacă sunt mai multe persoane.

Desertul casei este, cum altfel?, un deliciu. Rețeta și gustul sunt asemănătoare unei creme de zahăr ars, însă consistența este ceva mai densă. Finalul a fost încununat cu un shot de cremă de țuică spaniolă, dubios de dulce și răcoritoare. Am fost atenționați totuși că e destul de înșelătoare și ar fi bine să nu exagerăm. Să trăiți, am înțeles!

Desertul casei

Desertul casei

Cremă de țuică

Cremă de țuică

Veselie tipică blogosferei din Iași

Ar putea părea că a fost o seară foarte liniștită, relaxantă și mâncarea a putut să se așeze la locul ei nederanjată de nimic. Complet fals. A fost o gălăgie clasică întâlnirilor dintre bloggerii ieșeni, multe râsete și „dureri de fălci” (citez din marele clasic Cipoc). A fost o seară în care fiecare a ieșit în evidență cum a știut mai bine, după cum urmează: Gabriela, campioană la trimis bancuri prin SMS, Bogdan, expertul la spus glumițe în fix 14 secunde, Ciprian, maestru la povești colorate în roșu aprins, Alexandra, profesoară în feliat banane cu aromă de vin, Paul, scamator cu farfurii goale (”da’ eu de ce nu am primit desert?”), Andreea, instrument de măsură pentru nivelul glumelor celorlalți prin intensitatea râsului propriu, Etienne, masterchef de caracatițe la grătar și subsemnatul, recordman absolut la numărul minim de cuvinte rostite la un blogmeet.

Blogmeet @ La Madrilena

Blogmeet @ La Madrilena

În concluzie, a fost încă o seară de (re)memorat într-un restaurant cochet, cu un staff primitor și binevoitor, un loc în care poți merge oricând dorești să ieși din cotidian!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Mihaela Rădulescu și Bebe Cotimanis – plusvaloare pentru Românii au talent

Am urmărit cu plăcere primele sezoane ale show-urilor Got Talent, The Voice, X Factor, atât pe cele din Marea Britanie, cât și producțiile americane. Ușor de bănuit că am fost entuziasmat când am aflat de preluarea formatelor și în România, mai ales că producțiile anterioare ale televiziunilor autohtone în ceea ce privește concursurile erau penibile la momentul respectiv. În primul an de Românii au talent, am avut ocazia să fiu în sală la preselecțiile de la Piatra Neamț și, cu tot elanul resimțit pentru prima ediție, tot nu am fost impresionat de ce au realizat cei de la Pro TV. Observațiile juriului erau banale, repetitive și, de cele mai multe ori, superficiale, publicul nu știa cum să reacționeze ori dacă să reacționeze sau ba, iar montajul a fost făcut de mântuială.

romanii-au-talent

Începând cu cel de-al cincilea sezon, care a debutat vinerea ce tocmai a trecut, s-a trecut la un juriu format din patru membri, lucru deja tradițional în Regat sau Statele Unite. Forțați și de plecarea lui Mihai Petre la Antena 1 pentru a fi parte din emisiunea-eșec „Dansez printre stele”, Media Pro a adus doi înlocuitori: guraliva Mihaela Rădulescu și vocea promo-urilor Pro TV Bebe Cotimanis. Și, cel puțin după prima ediție în noua formulă, pare a fi o mutare câștigătoare.

În primul rând, există în juriu o femeie care știe să își susțină punctul de vedere, iar asta pare să o facă și pe Andra să își schimbe atitudinea pasivă afișată în sezoanele precedente. E destul de clar și că cele două nu se agreează, fapt ce duce la dese dispute verbale.

Ceartă între Andra și Mihaela Rădulescu

Ceartă între Andra și Mihaela Rădulescu

Acest moment a fost poate singura reacție a Mihaelei Rădulescu pe care am dezaprobat-o, alegând să numească două concurente cărora le-a dat un răspuns pozitiv pentru numărul realizat ca fiind „grase” și să le spună că „dacă nu slăbiți 5 kilograme până în semifinale, eu nu vă trec mai departe”. Ceea ce probabil a vrut să fie o încurajare pentru etapa următoare, ar putea avea urmări mai puțin plăcute pentru psihicul concurentului căruia îi sunt adresate cuvintele. Eu aș fi luat telefonul, aș fi căutat clipul ăsta și i-aș fi arătat Mihaelei ce părere au alții „mai destupați” (expresie folosită chiar de ea când i-a spus „Da” unui travestit care a dansat pe tocuri).

Totuși, Mihaela Rădulescu și Bebe Cotimanis par a fi combinația perfectă a membrului juriului care a lipsit până acum din cele patru sezoane desfășurate. Cel mai important aspect este că cei doi au reacții în timpul numerelor, reacții ce par naturale, mimica feței se schimbă, fac gesturi de aprobare ori dezaprobare, se miră, se încruntă, lucruri total inexistente la Andra sau Andi. Doi la mână, ambii interacționează direct cu cei din fața lor. De exemplu, Bebe s-a ridicat de pe scaun și a mers pe scenă să încurajeze o concurentă care nu se putea opri din plâns. Ce s-ar fi întâmplat într-un caz similar în sezonul anterior? Andra i-ar fi spus să se oprească din plâns, Andi Moisescu ar fi împins-o să înceapă prestația pentru a trece de emoții, iar Mihai Petre ar fi fost total nepăsător. Ca să nu mai spunem că nu am fi văzut niciodată un gest „extrem” precum acesta:

Sărutul Mihaelei Rădulescu

Sărutul Mihaelei Rădulescu

Drept urmare, emisiunea Românii au talent este reanimată prin cooptarea celor doi și va primi un nou val de telespectatori, curioși de ce vor face în edițiile următoare noii membri ai juriului sau atrași tocmai de reacțiile lor din prima emisiune. Oricare ar fi motivele, Pro TV-ul mai trece un hop.

Posted in Diverse | Tagged , , , | Leave a comment

Flori, fete sau… multe joculețe @ Il Camillo

Ultima zi de iarnă, respectiv 28 februarie în acest an, nu putea fi sărbătorită mai potrivit decât cu o primă întâlnire pe 2015 între bloggerii ieșeni, mai vechi și mai noi. Zis și făcut. Irina Enea a organizat probabil printre cele mai rapide blogmeet-uri în sensul că s-a trecut de la idee la o listă preliminară și întâlnirea propriu-zisă într-un timp extrem de scurt. Ceea ce merită felicitări și plecăciuni politicoase. O altă chestie inedită a fost că Irina ne-a invitat într-un loc în care puțini dintre noi mai fuseseră, la restaurantul Il Camillo din Podul de Piatră.

Restaurantul e ușor de găsit dacă ești familiarizat cât de cât cu zona, fiind chiar lângă stația de taxiuri. Când va fi ceva mai cald și vor deschide și terasa, va fi imposibil de ratat. Il Camillo nu e un restaurant sofisticat ori super-elegant și nici foarte încăpător, însă are suficiente mese pentru ca atmosfera să fie intimă în timpul zilei și distracția în toi în timpul serii, mai ales dacă mergeți să ascultați formația live ce va cânta pe o scenă special amenajată, vizibilă de la toate mesele. Am remarcat și toaletele foarte curate. Pare un loc potrivit pentru organizarea unor evenimente diverse la care nu sunt mulți invitați (nunți, botezuri, banchete ori petreceri private).

Bloggerii ieșeni se iubesc… nespus

blogmeet il camillo 1

După ce ne-am adunat la ora stabilită (cei mai mulți dintre noi), am început să depănăm felurite informații actuale despre ultimele realizări. N-ar trebui să fie de mirare că unul dintre subiectele principale a fost încetarea prieteniei virtuale de pe Facebook dintre Bogdan și Gabriela. Evident, cu toții am admirat-o pentru lucrul pe care toți îl avem în minte frecvent – apăsarea butonului de „Unfriend” când suntem pe timeline-ul domnului Alupoaie. (Awww! Ce sentiment plăcut! :) Love you, Epox!)

blogmeet il camillo2Simțind că discuția ar putea rămâne pe veșnicie pe acest subiect, Irina a scos din tolbă câteva joculețe special pregătite pentru noi și pentru Ateneu, jocuri care implicau multe cuvinte pentru că, nu-i așa, la asta ar trebui să ne pricepem cel mai bine!? Am chemat-o pe Maria, chelnerița care ne-a servit impecabil și cu zâmbetul pe buze toată seara, ne-am înarmat cu bere și am început prima rundă de „Adevăr sau bloggerare”, un soi de „adevăr sau provocare” reinventat pentru oameni cu bloguri. Am aflat cu această ocazie că principalii vizitatori ai blogului personal sunt, de fapt, ceilalți bloggeri prezenți și că întotdeauna când te așezi la o masă este ideal să ai atât în dreapta, cât și în stânga ta câte o persoană de gen feminin pentru a nu fi nevoit să îl îmbrățișezi pe Alex ori să dansezi cu el o melodie de dragoste. Fir-ar ele să fie de bilețele!

Bloggerii ieșeni mănâncă… tot

blogmeet il camillo3Aș fi vrut să fi putut să arăt niște poze cu mâncarea pe care ne-au oferit-o cei de la Il Camillo, însă m-am gândit la asta când era deja prea târziu și farfuria goală. Totul dintr-un motiv foarte simplu: ne-a plăcut! Am înfulecat pizza (care se poate comanda și la domiciliu), piept de pui crispy alături de cartofi prăjiți și Pui Bun (aripioare și copănele delicioase cu mămăliguță și sos de usturoi). Se poate spune orice despre seara de sâmbătă, numai că am plecat nemâncați nu.

Și cum mâncarea intensifică cheful de glume, a urmat un nou joculeț pregătit de Irina: conferința de bloggeri. Unul dintre noi era protagonistul conferinței, cel care primea întrebările și era în centrul atenției, numai că habar nu avea cine este și cu ce se ocupă. Ceilalți decideau în lipsa acestuia numele vedetei în pielea căreia va intra și o nouă ocupație, diferită de cea pe care o are la momentul actual, iar cu ajutorul (impropriu spus) întrebărilor adresate, chestionatul trebuie să ghicească pe cine reprezintă. Așa am avut șansa să o vedem pe Gabriela o Bianca Drăgușanu bibliotecară, pe Andrei în rolul perfect al Conchitei Wurst vânzând hot-dogi, pe Alexandra în pielea Elenei Udrea sau pe Alex fiind noul Tony Poptămaș.

blogmeet il camillo4

A fost o seară excelentă pentru destindere în Il Camillo, un restaurant pe care îl poți vizita dacă stai în zonă sau treci pe acolo și vrei să mănânci bine!

Imagini vintage obținute cu amabilitatea fotografului-șef, Paul Pădurariu. Cinste lui!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , , , | 2 Comments

Legend(ary) Night

Vara aceasta, am ajuns deseori pe nou-deschisa terasă Legend de lângă Palas. Dacă treceți pe lângă Hotel Moldova când vă duceți sau plecați de la Palas Mall, e imposibil să nu o fi observat. Mai ales că este “păzită” cu strășnicie de un taur de culoare neagră care, contrar aparențelor, te face curios să descoperi legendele ascunse în meniul terasei. Am vizionat aici majoritatea meciurilor de la Campionatul Mondial de Fotbal, dar și unele partide de tenis ale Simonei Halep în cadrul turneului de la Wimbledon. Mi-a părut cumva rău când, odată cu vremea mai puțin frumoasă, am constatat că terasa și-a închis porțile și deja îmi doream să vină din nou vara pentru a mă relaxa în acest loc plăcut.

Cu puțin timp în urmă, am aflat însă o veste care m-a bucurat – Legend se redeschide în același spațiu, reamenajat pentru anotimpuri răcoroase. Așa că mi-am spus că trebuie neapărat să îi calc pragul pentru a descoperi noua înfățișare, iar seara de sâmbătă s-a dovedit nimerită pentru o astfel de încercare. Planul a fost făcut alături de câțiva dintre bloggerii ieșeni dornici de update-uri din viața reală și virtuală a fiecăruia.

Vestul Sălbatic de la Iași

Noul Legend Pub e plin de elemente americane care amintesc de Vestul Sălbatic. Mai multe decât o arată numele sau taurul de la intrare. După ce treci de porțile specifice unui wild-west-saloon, descoperi un spațiu pregătit de distracția care definește zona. Stâlpi din lemn, frânghii, potcoave. butoaie, pălării de cowboy, dar și canapele elegante și confortabile. E locul care se pretează de minune la seri de dans și concerte energice.

Apropo, dacă încă nu sunteți hotărâți unde să vă petreceți noaptea de Revelion, adunați-vă prietenii și sunați la Legend pentru că aici se pregătește o petrecere pentru 150 de persoane dornice de distracție la cote înalte. Prețul de 140 lei/persoană va include:

  • bufet suedez
  • o sticlă de whisky + energizante sau o sticlă de vodka + suc (la 4 persoane)
  • cafea
  • o sticlă de șampanie (la 4 persoane)
  • tort

De-ale blogosferei ieșene

Încălzitoare

Încălzitoare

Ajungând ceva mai târziu la întâlnirea de sâmbătă, nu am apucat să încerc și meniul cu bunătăți culinare, însă știu din vară că mâncarea era destul de bună. Am observat că au introdus și pizza în meniu, așa că oferta este interesantă și la acest capitol. Cert e că mi-am făcut încălzirea alături de ceilalți bloggeri cu o serie de shot-uri de Jagermeister, potrivite să facă berea să alunece mai ușor.

Mi-a părut bine că am avut ocazia să aflu care mai este starea blogosferei din Iași prin discuțiile avute cu cei prezenți și, deși în majoritate proiectele s-au împuținat, am aflat de la nou-intratul în familia bloggerilor, Mihai, de existența unei noi rețele sociale, Mood Crawler, care are și rădăcini ieșene. Ideea acesteia e cât se poate de interesantă – vine în întâmpinarea unei nevoie reale a oamenilor –  de a genera emoție prin interacțiune. Bun, dar toate rețelele sociale vor asta, nu? Adevărat, însă așa cum arată și denumirea, Mood Crawler pune accent pe starea în care se află utilizatorii săi, indiferent dacă aceasta este bună sau rea, facilitând interacțiunea. Există și un mod de a recompensa financiar utilizatorii activi, însă nu am înțeles foarte bine mecanismul. Cert e că lansarea oficială va fi undeva în ianuarie la Londra, fiind invitate în jur de 1.000 de persoane. De urmărit, zic!

Având în vedere că a fost o seară cu muzică retro în Legend Pub, am fredonat deseori melodiile care răsunau în boxe. Bogdan a fost destul de dezamăgit că în periplul muzical nu s-a ajuns și la Coco Jambo sau Macarena, dar am salvat seara cu o atitudine rock în stadiu pur:

Rock on!

Rock on!

Imaginile aparțin expertului în domeniul miliardelor de pixeli, Macku, căruia îi mulțumim frățește pentru amabilitatea de a ni le pune la dispoziție.

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , | Leave a comment

Iașul joacă darts

Joacă des, cu pasiune și cu zâmbetul pe buze. Zâmbind și bucurându-se de joc i-am regăsit și duminică seară pe membrii clubului de darts din Iași, un grup care adună peste 30 de membri, oameni care își etalează săptămânal priceperea la aruncarea săgeților la țintă. N-a fost prima oară când am văzut cum se desfășoară un concurs de darts, însă a fost o premieră să particip într-o competiție de darts. Și ca să nu ne speriem, experții de la Iași Darts Club au organizat o minicupă a bloggerilor, la care ne-am adunat 8 pretendenți – 7 băieți și-o fată. De cum am ajuns, Vali ne-a oferit săgețile lui ca să exersăm aruncările. Eu jucasem până ieri cu săgeți cu vârful din plastic, genul ăla pe care trebuie să îl schimbi la fiecare 10 aruncări. Ei bine, săgețile lui Vali, ca ale tuturor jucătorilor prezenți de altfel și ale oricărui pasionat de darts care se respectă, aveau vârful din metal și erau simțitor mai grele decât cele cu care eram obișnuit.

Partea bună este că reușești să te acomodezi repede. Nu să dai unde ai vrea, însă cel puțin să nimerești board-ul (limbaj de profesionist, mă-nțelegeți?). În paralel cu întrecerea celor de la Iași Darts Club, s-a făcut o piramidă și pentru noi cu sferturi, semifinale și marea finală. Dar înainte să începem, era nevoie de explicarea regulilor mai pe larg. Am jucat după sistemul 501 – deschidere simplă și închidere dublă. Simplu, nu? :) Nici noi n-am înțeles inițial, dar am avut oameni iscusiți și binevoitori lângă noi care să ne explice toate regulile necesare și să ne răspundă la toate întrebările penibile pe care, inevitabil, le aruncam în stânga și-n dreapta, numai la țintă nu. Așadar, jocul 501, unul dintre cele mai comune din darts, presupune reducerea scorului tău de la 501 puncte la 0 înaintea adversarului, iar închiderea dublă reprezintă obligația jucătorului de a închide runda cu o aruncare în zona dinspre exterior a board-ului, zonă care se punctează dublu. Mă rog, pare mai simplu când joci. :P

După această lecție necesară de introducere în bazele darts-ului a început misiunea cu adevărat complicată de a pune în aplicare ce tocmai ai învățat. Și, așa cum ne-am așteptat cu toții, treaba cu închisul care necesita o dublă s-a dovedit a fi cea mai grea, unii dintre noi făcând unele runde să dureze zeci de minute până când spațiul potrivit de pe țintă era nimerit. Primul meu meci a fost unul de acomodare și am avut șansa ca adversarul meu să se acomodeze și mai greu (mulțumesc, Cipoc). O victorie deloc simplă cu 2-1 și eram deja semifinalist, o semifinală care a fost cât se poate de palpitantă și spectaculoasă. Succesul a venit tot cu scorul de 2-1, profitând de largul suport din partea lui Cătălin care a ratat 3 sau 4 ocazii de a închide meciul în runda decisivă. Finala cu Ettiene a fost un galop de sănătate, poate și pentru că în partea de jos a piramidei jocurile au durat mai mult, iar eu am avut destul timp să îmi odihnesc mâna. :D

Imagine

Așa m-am ales cu minunatul trofeu și chiar dacă n-am apucat să țin un discurs la fața locului, aș vrea să mulțumesc acum organizatorilor pentru explicații, săgeți (am schimbat de vreo 4 ori săgețile și toate știau deja să zboare unde trebuie), că ne-au ținut scorul (noi sigur ne-am fi încurcat), că ne-au ajutat cu sugestii de închidere la care noi nu ne-am fi gândit niciodată și că ne-au suportat lângă ei câteva ore. Mulțumesc Adrianei pentru cele 2 sfaturi extrem de utile – să încerc să arunc toate cele trei săgeți în aceeași zonă a board-ului și să le scot cu cealaltă mână decât cea cu care arunc pentru a nu suprasolicita brațul (excelentă recomandare, trebuie să recunosc). Nu în ultimul rând, mulțumesc adversarilor că s-au chinuit să fie mai puțin inspirați decât mine.

Dacă sunteți curioși cum stă treaba cu darts-ul sau dacă vreți să aflați dacă vă pricepeți ori, pur și simplu, vreți să vă relaxați într-o seară într-un mod inedit, trebuie să știți că Iași Darts Club organizează în fiecare marți o competiție destinată amatorilor acestui sport. Acestea se desfășoară în Play Again, pe care îl găsiți în Palas. Și pentru a vedea cum se descurcă cei mai buni dintre cei mai buni din România, vă invit să vă dedicați o oră sau mai multe sâmbăta aceasta, pe 15 martie, și să treceți pe Hotel Unirea – Sala Cuza, unde se va desfășura un concurs național la care se anticipează prezența a aproximativ 100 de pasionați de darts din toată țara. Voi încheia cu deviza clubului ieșean, una care merită urmată fără menajamente: Ia Și Joacă Darts!

Imagine

Posted in Despre mine, Sport | Tagged , , , , , , | Leave a comment