Bloggerii se văd bine la Clinica Oftaprof

Recunosc, sunt un tip norocos. Nu am fost nevoit să ajung într-un spital până acum și nici să fiu internat măcar o noapte pentru diverse investigații. Îi spun noroc pentru că nu am avut întotdeauna grijă de sănătatea mea într-un mod deosebit. De altfel, până la terminarea facultății puține acțiuni pe care le desfășuram luau în calcul o alimentație potrivită sau un stil de viață sănătos, așa că sunt uimit că n-am avut nici o afecțiune până acum. Ceea ce nu înseamnă obligatoriu că n-o să urmeze. Când vine vorba de ochi, pot afirma că n-am avut grijă mai deloc, iar uimirea mea a fost cu atât mai mare anul acesta când, la cele două controale oftalmologice pe care le-am făcut, mi s-a transmis că văd perfect. Și asta după mai bine de 10 ani în care puține sunt zilele în care nu stau peste 8 ore în fața unui calculator. M-aș aștepta să fiu afectat într-un fel, așa că încă sunt sceptic în privința acestor rezultate. În acest context, invitația venită din partea Clinicii Oftaprof de a le trece pragul alături de alți bloggeri ieșeni pentru o vizită și o consultație s-a potrivit de minune. Nu de alta, dar circulă vorba prin oraș că ar fi cei mai pricepuți, așa că trebuia să văd asta cu ochii mei.

clinica oftaprof iasi

Clinica oftalmologică Oftaprof, strada Stejar nr. 54 (Tătărași)

Minuni zilnice

Când vezi pentru prima dată clinica din exterior, ai senzația că intri într-un cabinet obișnuit. De altfel, aceasta a fost și prima mea impresie și, cumva, după ce am pășit în interior, mi-am zis că nu m-am înșelat. Am dat de o sală de așteptare de dimensiune medie, un spațiu amenajat pentru prezentarea produselor de optică și o mică sală de consultații, din care ieșea doctorița Alina Cantemir alături de ultimul pacient din acea zi. Aflu repede că sala n-a fost la fel de goală pe parcursul zilei, ci au trecut prin ea în jur de 80 de persoane. Mie mi se pare o chestie complicată numai să saluți 80 de oameni pe parcursul unei zile, darămite să le mai și rezolvi problemele de vedere. Pentru că, așa cum aveam să aflu ceva mai târziu, nimeni nu pleacă de la Oftaprof fără o soluție pentru deficiențele cu care se confruntă.

Clinica oftalmologică Oftaprof Iași

După ce toți bloggerii au răspuns la apel, am primit acces în spatele acestui cabinet aparent obișnuit, în zona în care se fac operațiile cu laser, acolo unde se întâmplă minuni zilnic, oamenii intrând cu ochelari și plecând fără. Cu siguranță, așa-zisele emisiuni de divertisment din România ar găsi nenumărate cazuri aici pentru care să titreze „INCREDIBIL! N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI! MIRACULOS! NU ȚI-AI PUTUT ÎNCHIPUI VREODATĂ AȘA CEVA!”. Numai că astfel de povești sunt la ordinea zilei pentru Alina Cantemir, medic specialist, precum și pentru asistenta Augustina Ceornea, ambele cu zâmbetul pe buze chiar și după o zi cu zeci de pacienți consultați și relatând cu un entuziasm molipsitor întâmplări din clinică. Au trăit de la bucurii mici ale pacienților, unii fericiți că acum, fără ochelari, se pot uita la televizor stând pe o parte în pat, o variantă pe care nu ne-am fi închipuit-o vreodată ca un avantaj, până la bucurii mari de la oameni care efectiv se loveau cu capul de perete pentru că nu nimereau ușa, iar când ieșeau din operație puteau să observe detalii de pe chipul persoanelor din fața lor.

Clinica oftalmologică Oftaprof Iași

Desigur, prezența oricărui tip de handicap fizic sau mental nu poate fi minimalizată, însă cele două specialiste în oftalmologie ne-au explicat câteva dintre motivele pentru care multe persoane ar afirma că vederea este simțul fără de care le-ar fi cel mai dificil să se descurce. În primul rând, e bine de știut că există probleme oculare care apar la toată lumea odată cu înaintarea în vârstă. Dacă despre cataractă s-a auzit ceva mai des, în ceea ce privește glaucomul, degenerescența maculară, strabismul ori prezbitismul se știu puține sau chiar deloc. Care este avantajul pentru bătrânii care le tratează din timp? Păi, chestii simple, precum cititul ziarului sau al cărților, uitatul la televizor, mersul la piață și, poate cel mai important, nu au nevoie de ajutorul unei alte persoane când merg dintr-o cameră în alta în casă, când coboară scările sau când merg prin oraș. Iar asta se traduce și într-o grijă în minus pentru copiii și nepoții bătrânilor fără probleme de vedere.

Clinica oftalmologică Oftaprof Iași

Ce mi-a plăcut cel mai tare la personalul clinicii Oftaprof a fost modul în care explică fiecare pas pe care urmează să îl facă când te consultă sau când urmează să facă o operație, cu o plăcere greu de găsit în domeniul medical. Pe lângă faptul că te simți în siguranță în legătură cu procedurile, ești și ancorat în realitate cu privire la consecințele operațiunii. Nu de alta, dar informațiile pe care le găsești pe internet nu sunt întotdeauna cele corecte. De exemplu, ni s-a spus că vin persoane care au temerea că după o anumită operație vor avea „ochi roșii ca de iepure” pentru că așa au citit ei pe undeva. Evident, trebuie să le demonstrezi că nu e așa. De altfel, discursul este atât de bine calculat încât Alina Cantemir a observat că în momentul în care le spune pacienților să NU dea ochii peste cap, aceștia fix asta fac. Și așa s-a iscat o întreagă discuție cu implicații psihologice despre cum nu ar trebui folosit cuvântul nu în astfel de cazuri. Apropo, nu vă gândiți la un elefant roz care mănâncă înghețată. (Ușor de zis, nu?)

Clinica oftalmologică Oftaprof Iași

N-am putut să nu vorbim despre celebrul doctor Chiseliță sau dom’ profesor (așa cum îi spune frecvent Augustina Ceornea), pe care probabil îl știu majoritatea ieșenilor (și nu numai) și care este motorul clinicii oftalmologice Oftaprof. Dincolo de senzația de om dur pe care o lasă pacienților săi, pentru cei cu care lucrează zilnic cu el, profesorul Chiseliță reprezintă un adevărat idol în materie, un profesionist și un om implicat, atașat de cazurile pacienților săi, fie ei copii, tineri, adulți sau bătrâni. Ce pot să spun sigur după ce am auzit săptămâna trecută este că nu pleci de la doctorul Chiseliță fără un consult amănunțit și fără o rezolvare corectă pentru problema ta.

Clinica oftalmologică Oftaprof Iași

Iar acest lucru se datorează și aparaturii de ultimă generație de care dispune clinica Oftaprof. Așa cum recunoșteau și cele două gazde ale noastre, aparatele sunt cu atât mai precise cu cât sunt mai noi și mai scumpe. Iar aici se pare că sunt!

Clinica oftalmologică Oftaprof Iași

Pentru că eram destul de mulți și ora târzie, nu am făcut consultația în seara în care ne-am întâlnit, dar voi reveni cu detalii despre consult imediat ce ajung din nou la Oftaprof.

UPDATE: Printre numeroasele programări care sunt la clinică, am reușit să mă infiltrez și eu într-o seară de marți, la ora 19. Am ajuns destul de obosit la control și mi-am spus că într-o stare mai proastă nu puteam să fiu, așa că dacă iese bine de data asta, chiar trebuie să mă liniștesc cu privire la sănătatea ochilor mei. La Oftaprof, marțea e ziua operațiilor de cataractă, iar Alina Cantemir tocmai ieșise dintr-una puțin după ora 19. Am observat agitația de care ni s-a povestit prima oară, sala de așteptare era încă pe jumătate plină la ora 7 seara și am văzut cu ochii mei bucuria greu de exprimat în cuvinte a unei fiice și a unei nepoate când mama, respectiv bunica, a ieșit dintr-o operație reușită.

Mi-a venit rândul. Primul test e pentru dioptrii. 0 la ochiul drept. „N-a mai văzut de mult timp zero aparatul ăsta”, îmi spune doctorița Cantemir, „ai ochi de vultur!”. 0 și la ochiul stâng. „Culmea!”, zic eu și sunt imediat apostrofat. Îmi dau seama că așa e, n-ar trebui să mă mir, ci doar să mă bucur de șansa de a avea vederea bună. Trecem la cititul literelor. „Direct ultimul rând, nu pierdem vremea cu celelalte!” mi se recomandă. 50% bine, 90% bine. Trecem la panoul cu 100%, 150% și 200%. „Tot ultimul?”, întreb eu speriat, literele fiind destul de neclare. „Nici chiar așa” și încep cu primul. Totul bine. Trec și la următorul, citesc cele 5 litere. „Așa o fi”, se aude de lângă mine, „eu nu le văd decât până la 80% și mi se pare normal, dar se pare că și 150% e normal”. BlackHawk carevasazică.

Mi s-a mai luat și tensiunea oculară pentru depistarea glaucomului. E la 18%, în limite normale, iar în final s-a verificat fundul de ochi, care arată bine. Mi s-au recomandat lacrimi artificiale pentru momentele când lucrez mult în fața monitorului (adică zilnic). Chiar își fac efectul, prelungind vederea clară și scurtând oboseala ochilor.

Dacă vrei și tu să fii sigur(ă) de sănătatea ochilor tăi, îți poți programa o consultație la numerele de telefon 0232 250 423 și 0232 241 922. Prețul unui control complet pentru ochii tăi este de 100 lei (respectiv 250 lei la Prof. Dr. Dorin Chiseliță). Iar dacă ești student(ă), în luna octombrie ai 10% reducere la consultații și la optică. Să ne vedem cu bine!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , | 1 Comment

La Palas, Iepurașul aduce ouă de ciocolată belgiană Leonidas

„Cât de mult mi-aș dori să am între 4 și 12 ani!” – aceasta este afirmația care se citește în ochii tuturor celor care trec zilele acestea prin zona Atrium din Palas, acolo unde Ciocolateria Leonidas a amenajat un distractiv labirint pentru copii. Vineri seară, am avut plăcerea să simt pentru câteva minute (fie vorba între noi, nici acum nu mi-a trecut entuziasmul) aceleași senzații pe care le experimentează puștii care acceptă provocarea Iepurașului de Paște și se avântă pe traseul întortocheat al labirintului.

labirint-1

Regulile jocului sunt extrem de simple:

  • labirint-3pe traseu intră concomitent un grup de trei copii
  • fiecărui copil i se va atribui o culoare: roșu, galben sau albastru
  • culoarea atribuită reprezintă culoarea celor 4 ouă pe care micuții trebuie să le descopere în coșulețe așezate în diferite zone ale labirintului
  • după ce găsesc toate cele 4 ouă, copiii vor avea ocazia să construiască un puzzle
  • primul copil reușește să rezolve puzzle-ul va primi un ballotin, o „cutie cu bunătățuri”, care conține praline din ciocolată belgiană Leonidas
  • ceilalți doi copii primesc și ei cele 4 ouă de ciocolată pe care le-au strâns de pe traseu

labirint-4

Iar surprizele nu se opresc aici. Copiii pot descoperi alături de părinți diverse informații interesante despre Leonidas de pe numeroasele pancarte „Știați că…”. Veți putea afla că Leonidas este furnizorul oficial al Casei Regale a Belgiei ori că puteți savura praline belgiene și ciocolată caldă în magazinul de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 26, precum și multe alte detalii ieșite din comun despre ciocolaterii.

Bine, bine, dar unde se află Iepurașul? o să mă întrebați. Și bine faceți. Iepurașul nu lipsește de la întâlnirea cu cei mici și va fi mereu în preajma lor în interiorul labirintului pentru a-i ajuta cu indicii, dar și la finalul aventurii când îi așteaptă pe toți să facă poze. N-am putut nici eu să ratez ocazia de a mă imortaliza alături de iepurașul care oferă cele mai dulci cadouri.

labirint-6

Dacă nu v-ați dus copilul până acum să se aventureze în labirintul de la Palas, Iepurașul de Paște și Leonidas vă mai așteaptă sâmbătă, 11 aprilie, între orele 12-15, dar și luni, 13 aprilie, după ora 12. De altfel, tot în ziua de luni, în jurul orei 16, va fi desfăcut probabil cel mai mare ou de ciocolată din Iași și, cu siguranță, cel mai delicios, acesta urmând a fi oferit tuturor celor prezenți în zona Atrium.

labirint-2

Eu m-am asigurat de un lucru –  oriunde ar fi raiul ciocolatelor, fără îndoială că acolo se mănâncă Leonidas! Ceea ce vă doresc și vouă!

Posted in Azi în Iaşi | Tagged , , , , , , , , | 2 Comments

Bucate-alese și taraf găsești, din plin, la Popas

La Popasul Păcurari, evident, locul în care bloggerii ieșeni s-au distrat pe cinste la o nouă întâlnire plină de râsete, voie bună și, de data aceasta, mulți și dezorganizați pași de dans. Vorba aia, ne pricepem la scris, nu la dat din picioare. Seara de la Popas a fost parcă desprinsă din povești, în sensul că a părut nesfârșită, fără capăt, când credeai că-i gata, tot mai apărea ceva în peisaj. Dar Dumnezeu să ne ție, căci cu Epox în poveste, înainte mult mai este!

Principala problemă la povestea noastră este că eu îmi amintesc doar frânturi din ea. Noroc de faptul că e scrisă într-o carte cu poze colorate (sau alb-negru, depinde de tipografie), imagini care îți oferă subit momente de deja-vu („frățică, eu am trăit undeva clipele astea”). Și am să vă redau și vouă faptele exact în ordinea în care îmi revin mie în minte:

Și-am încălecat în taxi și am plecat și noi într-un final spre casele noastre.

LaPopas-0228

LaPopas-0221

Taraful Domnesc, cel care nu ne-a permis să stăm aproape deloc la mese din pricina acordurilor pe care le producea, ne-a demonstrat de ce trage lumea la Popas în serile în care este poftă de dănțuit. Hore interminabile, sârbe alerte, romanțe pasionale ori hituri celebre, toate combinate în așa fel încât să nu-ți permită să te odihnești, ci doar să îți miști picioarele din inerție până când, efectiv, cazi lat pe ringul de dans. Da, la propriu. Arcușul violonistului alunecă ușor pe corzile viorii pentru a reda o Ciocârlie vioaie, saxofonistul intră în mijlocul grupului care dansează, țambalul gâdilă urechile tuturor petrecăreților, orga accelerează dibace ritmul, iar vocea gravă a solistei întregește spectacolul oferit de ansamblu. Inevitabil, moș Bogdan a lu’ Poaie nu renunță până nu descoperă de la membrii tarafului, experți în terapie de cuplu, care a fost motivul ruperii lanțului de iubire. Cu tristețe-n voce și bucurie-n suflet, uncheșul acceptă explicațiile și se îndreaptă agale spre căminul cultural din centrul orașului (cunoscut de mulți și sub numele de Fratelli).

Tort de mascarpone și salam de biscuiți

Tort de mascarpone cu banane și salam de biscuiți

Plăcintă cu mere

Plăcintă cu mere

Clătite cu brânză dulce

Clătite cu brânză dulce

Momentul mult așteptat al desertului a venit. Mai repede decât ne-am fi așteptat, dar și din belșug. Pe masă se perindă dulciuri care-ți iau ochii. Între două piese ale formației, furi repede lingurița co-meseanului ca să nu apuce să mănânce mai mult ca tine și te înfrupți din tortul de mascarpone cu banane, excelentă alegere pentru aniversările sărbătorite la Popas, Plăcinta Bunicii și plăcinta cu mere, ambele calde și gustoase, dar și îmbietoarele clătite cu multă brânză, servite în vase de lut. Cu diabetul deja înregistrat la medicul de familie, ne-am întors la dans.

Platoul Purcelușului Vesel

Platoul Purcelușului Vesel

Curcan Înhămat la Căruță

Curcan Înhămat la Căruță

Datina Ciupercilor la Popas

Datina Ciupercilor la Popas

Vinuri Bucium

Vinuri Bucium

Bine, bine, râdem, bem și glumim, dar nu mâncăm și noi ceva dacă tot ne-am oprit la Popas la ceas de seară? Nici bine nu terminăm gândul că gazdele noastre inundă masa cu platouri care mai de care mai burdușite cu preparate, suficiente și dacă faci o cumătrie sau petreci cu mulți prieteni. Am recunoscut repede Platoul Purcelușului Vesel, cu mixuri de carne de porc (cotlet, ceafa, mușchi, fleică), mămăliguță cu brânză de burduf, garnitură de cartofi țărănești și gogoșari în oțet. Nu știu cât de vesel mai putea fi purcelul, dar stomacurile noastre țopăiau de fericire. N-am ratat nici Curcanul Înhămat la Căruță, o căruță încărcată cu mămăliguță, cartofi rumeniți cu slană, murături și mixuri de carne de pui și curcan (copănele, piept, pulpe, aripioare). Credeți-mă pe cuvânt, curcanul nu părea deloc împovărat, plus că l-am eliberat rapid de greutăți. Ni s-a prezentat și Datina Ciupercilor la Popas, una străveche, incluzând ciulama de ciuperci, ostropel de hribi și mămăliguță. De lins pe degete și nu alta! Toate au fost stropite cu vin de la Bucium, după preferințe: Fetească Neagră, Busuioacă de Bohotin sau Fetească Albă. Numaidecât, ne-a venit și cheful să-ncingem o horă moldovenească.

LaPopas-0178

Prăjituri de la Cremish

Prăjituri de la Cremish

Prăjituri de la Cremish

Prăjituri de la Cremish

Dacă tot am fost printre primii care s-au oprit la Popas, am avut ocazia să testez prăjiturile oferite de cofetăria Cremish, dintre care am remarcat mini-tartele cu ciocolată, mini-tartele cu fructe și mini-amandinele. Sunt numai câteva dintre multele variante de platouri de prăjituri potrivite pentru botezuri ori alte evenimente aniversare. După ce ne-am adunat toți și ne-am așezat strategic, ne-am dat seama că ușor privilegiați sunt Paul și Etienne, așa că i-am decretat mirele și mireasa serii. Zis și făcut, să înceapă prima nuntă din blogosfera ieșeană oficiată la Popasul Păcurari, în post, între doi feciori vânjoși. Pahare cu simboluri tematice sunt, cufăr pentru închinat există, a început și muzica să cânte. Se anunță nuntă mare și frumoasă! Nu suntem pregătiți cu bani, dar măcar două carduri găsim în portofel să lăsăm la plecare.

Pahare mire/mireasă

Pahare mire/mireasă

Nuntași

Nuntași

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit…

Sper că mi-am amintit evenimentele în ordinea firească în care s-au desfășurat. Dacă nu-i așa, propun să repetăm isprava ca să o redau cu mai multă precizie.

Nuntași-parteneri: Ciprian, Titi, Alex, Irina, Elena, Alice, Alexandra, Andreea.

Maestră de ceremonie: Gabriela

Rezumat:

O fo' fain, mă!

O fo’ fain, mă!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , | 3 Comments

Seară spaniolă la Madrileña

Începutul de 2015 reînvie tradiția blogosferei ieșene de a se întâlni în mod constant și, la fix o lună distanță de precedenta adunare, ne-am revăzut la un nou blogmeet, găzduiți fiind de proaspăt-deschisul restaurant La Madrileña. Aflat pe strada I.C. Brătianu, la numărul 30, chiar în partea laterală a Teatrului Național, restaurantul cu specific spaniol se remarcă imediat ce îi treci pragul ca un spațiu intim, liniștit și primitor, ideal pentru o cină romantică în doi sau pentru un prânz la care se pot discuta în tihnă diverse afaceri. Luând în calcul apropierea de Teatrul Național, nu trebuie exclusă nici servirea mesei înainte sau după o piesă de teatru ori un spectacol de operă.

De fapt, asocierea restaurantului cu serile organizate de instituția alăturată a fost primul subiect de discuție avut cu patronul de la Madrileña care ne mărturisea că nu sunt rare cazurile când spectatorii fug în pauzele dintre acte până la restaurant pentru a-și cumpăra o sticlă de apă. Imediat mi-am dat seama că în ceea ce privește punerea la dispoziție a diverselor tipuri de lichide pentru spectatori, situația a rămas ca acum mai bine de 20 de ani, când am luat primul contact cu spectacolele de la Opera ieșeană. Lucru destul de trist, luând în considerare oferta unică de vinuri din cele mai renumite zone iberice de care dispune La Madrileña. Prețurile sticlelor de vin din meniul restaurantului variază între 49 și 89 lei, unele dintre soiuri putând fi servite și la pahar (12 lei).

Rețete mediteranee și spirit spaniol autentic în fiecare preparat

Și dacă tot veni vorba de băutură, noi am fost serviți cu o savuroasă sangria creată special de cei de la Madrileña și servită în carafe cu diferite felii de fructe în interior, o băutură perfectă pentru zilele toride din vara care va urma. Trebuie să recunosc că nu am avut ocazia foarte des să descopăr gastronomia spaniolă, astfel că am fost extrem de curios să degust câteva dintre preparatele din meniul La Madrileña. Ca aperitiv, am înfulecat pe nesimțite o tortilla espagñola, practic o omletă cu cartofi, ceapă și salată, care merge de minune cu maioneza casei și un sos salsa brava, ușor picant. Felul de bază a fost, bineînțeles, o paella valenciana mixtă, prezentată de însuși bucătarul restaurantului. Am aflat chiar de la el că cele mai bune ingrediente pentru prepararea unei paella valenciana gustoase se găsesc în zona Madridului și majoritatea condimentelor folosite la Madrileña sunt aduse direct din Spania.

Tortilla Espagñola

Tortilla Espagñola

Paella Valenciana Mixtă

Paella Valenciana Mixtă

La restaurantul din Iași se regăsesc în meniu două tipuri de paella, una doar cu fructe de mare și o variantă mixtă, la care se adaugă bucăți de pui. Noi am avut parte de cea de-a doua care avea – pe lângă orez și pui – midii, creveți, calamar și diverse legume. Bucătarul a ținut să menționeze și că pentru a te bucura de o paella bună, aceasta trebuie servită caldă, chiar în momentul în care a fost gătită, ulterior gustul nemaifiind același. Din acest motiv, el recomandă ca cei care doresc să mănânce acest preparat, să sune înainte la restaurant (numărul de telefon este 0232.270.547) și să anunțe ora la care vor sosi pentru a primi paella valenciana ca la carte. O porție costă 25 lei și se poate aduce la masă și direct în tigaie dacă sunt mai multe persoane.

Desertul casei este, cum altfel?, un deliciu. Rețeta și gustul sunt asemănătoare unei creme de zahăr ars, însă consistența este ceva mai densă. Finalul a fost încununat cu un shot de cremă de țuică spaniolă, dubios de dulce și răcoritoare. Am fost atenționați totuși că e destul de înșelătoare și ar fi bine să nu exagerăm. Să trăiți, am înțeles!

Desertul casei

Desertul casei

Cremă de țuică

Cremă de țuică

Veselie tipică blogosferei din Iași

Ar putea părea că a fost o seară foarte liniștită, relaxantă și mâncarea a putut să se așeze la locul ei nederanjată de nimic. Complet fals. A fost o gălăgie clasică întâlnirilor dintre bloggerii ieșeni, multe râsete și „dureri de fălci” (citez din marele clasic Cipoc). A fost o seară în care fiecare a ieșit în evidență cum a știut mai bine, după cum urmează: Gabriela, campioană la trimis bancuri prin SMS, Bogdan, expertul la spus glumițe în fix 14 secunde, Ciprian, maestru la povești colorate în roșu aprins, Alexandra, profesoară în feliat banane cu aromă de vin, Paul, scamator cu farfurii goale (”da’ eu de ce nu am primit desert?”), Andreea, instrument de măsură pentru nivelul glumelor celorlalți prin intensitatea râsului propriu, Etienne, masterchef de caracatițe la grătar și subsemnatul, recordman absolut la numărul minim de cuvinte rostite la un blogmeet.

Blogmeet @ La Madrilena

Blogmeet @ La Madrilena

În concluzie, a fost încă o seară de (re)memorat într-un restaurant cochet, cu un staff primitor și binevoitor, un loc în care poți merge oricând dorești să ieși din cotidian!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Mihaela Rădulescu și Bebe Cotimanis – plusvaloare pentru Românii au talent

Am urmărit cu plăcere primele sezoane ale show-urilor Got Talent, The Voice, X Factor, atât pe cele din Marea Britanie, cât și producțiile americane. Ușor de bănuit că am fost entuziasmat când am aflat de preluarea formatelor și în România, mai ales că producțiile anterioare ale televiziunilor autohtone în ceea ce privește concursurile erau penibile la momentul respectiv. În primul an de Românii au talent, am avut ocazia să fiu în sală la preselecțiile de la Piatra Neamț și, cu tot elanul resimțit pentru prima ediție, tot nu am fost impresionat de ce au realizat cei de la Pro TV. Observațiile juriului erau banale, repetitive și, de cele mai multe ori, superficiale, publicul nu știa cum să reacționeze ori dacă să reacționeze sau ba, iar montajul a fost făcut de mântuială.

romanii-au-talent

Începând cu cel de-al cincilea sezon, care a debutat vinerea ce tocmai a trecut, s-a trecut la un juriu format din patru membri, lucru deja tradițional în Regat sau Statele Unite. Forțați și de plecarea lui Mihai Petre la Antena 1 pentru a fi parte din emisiunea-eșec „Dansez printre stele”, Media Pro a adus doi înlocuitori: guraliva Mihaela Rădulescu și vocea promo-urilor Pro TV Bebe Cotimanis. Și, cel puțin după prima ediție în noua formulă, pare a fi o mutare câștigătoare.

În primul rând, există în juriu o femeie care știe să își susțină punctul de vedere, iar asta pare să o facă și pe Andra să își schimbe atitudinea pasivă afișată în sezoanele precedente. E destul de clar și că cele două nu se agreează, fapt ce duce la dese dispute verbale.

Ceartă între Andra și Mihaela Rădulescu

Ceartă între Andra și Mihaela Rădulescu

Acest moment a fost poate singura reacție a Mihaelei Rădulescu pe care am dezaprobat-o, alegând să numească două concurente cărora le-a dat un răspuns pozitiv pentru numărul realizat ca fiind „grase” și să le spună că „dacă nu slăbiți 5 kilograme până în semifinale, eu nu vă trec mai departe”. Ceea ce probabil a vrut să fie o încurajare pentru etapa următoare, ar putea avea urmări mai puțin plăcute pentru psihicul concurentului căruia îi sunt adresate cuvintele. Eu aș fi luat telefonul, aș fi căutat clipul ăsta și i-aș fi arătat Mihaelei ce părere au alții „mai destupați” (expresie folosită chiar de ea când i-a spus „Da” unui travestit care a dansat pe tocuri).

Totuși, Mihaela Rădulescu și Bebe Cotimanis par a fi combinația perfectă a membrului juriului care a lipsit până acum din cele patru sezoane desfășurate. Cel mai important aspect este că cei doi au reacții în timpul numerelor, reacții ce par naturale, mimica feței se schimbă, fac gesturi de aprobare ori dezaprobare, se miră, se încruntă, lucruri total inexistente la Andra sau Andi. Doi la mână, ambii interacționează direct cu cei din fața lor. De exemplu, Bebe s-a ridicat de pe scaun și a mers pe scenă să încurajeze o concurentă care nu se putea opri din plâns. Ce s-ar fi întâmplat într-un caz similar în sezonul anterior? Andra i-ar fi spus să se oprească din plâns, Andi Moisescu ar fi împins-o să înceapă prestația pentru a trece de emoții, iar Mihai Petre ar fi fost total nepăsător. Ca să nu mai spunem că nu am fi văzut niciodată un gest „extrem” precum acesta:

Sărutul Mihaelei Rădulescu

Sărutul Mihaelei Rădulescu

Drept urmare, emisiunea Românii au talent este reanimată prin cooptarea celor doi și va primi un nou val de telespectatori, curioși de ce vor face în edițiile următoare noii membri ai juriului sau atrași tocmai de reacțiile lor din prima emisiune. Oricare ar fi motivele, Pro TV-ul mai trece un hop.

Posted in Diverse | Tagged , , , | Leave a comment

Flori, fete sau… multe joculețe @ Il Camillo

Ultima zi de iarnă, respectiv 28 februarie în acest an, nu putea fi sărbătorită mai potrivit decât cu o primă întâlnire pe 2015 între bloggerii ieșeni, mai vechi și mai noi. Zis și făcut. Irina Enea a organizat probabil printre cele mai rapide blogmeet-uri în sensul că s-a trecut de la idee la o listă preliminară și întâlnirea propriu-zisă într-un timp extrem de scurt. Ceea ce merită felicitări și plecăciuni politicoase. O altă chestie inedită a fost că Irina ne-a invitat într-un loc în care puțini dintre noi mai fuseseră, la restaurantul Il Camillo din Podul de Piatră.

Restaurantul e ușor de găsit dacă ești familiarizat cât de cât cu zona, fiind chiar lângă stația de taxiuri. Când va fi ceva mai cald și vor deschide și terasa, va fi imposibil de ratat. Il Camillo nu e un restaurant sofisticat ori super-elegant și nici foarte încăpător, însă are suficiente mese pentru ca atmosfera să fie intimă în timpul zilei și distracția în toi în timpul serii, mai ales dacă mergeți să ascultați formația live ce va cânta pe o scenă special amenajată, vizibilă de la toate mesele. Am remarcat și toaletele foarte curate. Pare un loc potrivit pentru organizarea unor evenimente diverse la care nu sunt mulți invitați (nunți, botezuri, banchete ori petreceri private).

Bloggerii ieșeni se iubesc… nespus

blogmeet il camillo 1

După ce ne-am adunat la ora stabilită (cei mai mulți dintre noi), am început să depănăm felurite informații actuale despre ultimele realizări. N-ar trebui să fie de mirare că unul dintre subiectele principale a fost încetarea prieteniei virtuale de pe Facebook dintre Bogdan și Gabriela. Evident, cu toții am admirat-o pentru lucrul pe care toți îl avem în minte frecvent – apăsarea butonului de „Unfriend” când suntem pe timeline-ul domnului Alupoaie. (Awww! Ce sentiment plăcut! :) Love you, Epox!)

blogmeet il camillo2Simțind că discuția ar putea rămâne pe veșnicie pe acest subiect, Irina a scos din tolbă câteva joculețe special pregătite pentru noi și pentru Ateneu, jocuri care implicau multe cuvinte pentru că, nu-i așa, la asta ar trebui să ne pricepem cel mai bine!? Am chemat-o pe Maria, chelnerița care ne-a servit impecabil și cu zâmbetul pe buze toată seara, ne-am înarmat cu bere și am început prima rundă de „Adevăr sau bloggerare”, un soi de „adevăr sau provocare” reinventat pentru oameni cu bloguri. Am aflat cu această ocazie că principalii vizitatori ai blogului personal sunt, de fapt, ceilalți bloggeri prezenți și că întotdeauna când te așezi la o masă este ideal să ai atât în dreapta, cât și în stânga ta câte o persoană de gen feminin pentru a nu fi nevoit să îl îmbrățișezi pe Alex ori să dansezi cu el o melodie de dragoste. Fir-ar ele să fie de bilețele!

Bloggerii ieșeni mănâncă… tot

blogmeet il camillo3Aș fi vrut să fi putut să arăt niște poze cu mâncarea pe care ne-au oferit-o cei de la Il Camillo, însă m-am gândit la asta când era deja prea târziu și farfuria goală. Totul dintr-un motiv foarte simplu: ne-a plăcut! Am înfulecat pizza (care se poate comanda și la domiciliu), piept de pui crispy alături de cartofi prăjiți și Pui Bun (aripioare și copănele delicioase cu mămăliguță și sos de usturoi). Se poate spune orice despre seara de sâmbătă, numai că am plecat nemâncați nu.

Și cum mâncarea intensifică cheful de glume, a urmat un nou joculeț pregătit de Irina: conferința de bloggeri. Unul dintre noi era protagonistul conferinței, cel care primea întrebările și era în centrul atenției, numai că habar nu avea cine este și cu ce se ocupă. Ceilalți decideau în lipsa acestuia numele vedetei în pielea căreia va intra și o nouă ocupație, diferită de cea pe care o are la momentul actual, iar cu ajutorul (impropriu spus) întrebărilor adresate, chestionatul trebuie să ghicească pe cine reprezintă. Așa am avut șansa să o vedem pe Gabriela o Bianca Drăgușanu bibliotecară, pe Andrei în rolul perfect al Conchitei Wurst vânzând hot-dogi, pe Alexandra în pielea Elenei Udrea sau pe Alex fiind noul Tony Poptămaș.

blogmeet il camillo4

A fost o seară excelentă pentru destindere în Il Camillo, un restaurant pe care îl poți vizita dacă stai în zonă sau treci pe acolo și vrei să mănânci bine!

Imagini vintage obținute cu amabilitatea fotografului-șef, Paul Pădurariu. Cinste lui!

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , , , , | 2 Comments

Legend(ary) Night

Vara aceasta, am ajuns deseori pe nou-deschisa terasă Legend de lângă Palas. Dacă treceți pe lângă Hotel Moldova când vă duceți sau plecați de la Palas Mall, e imposibil să nu o fi observat. Mai ales că este “păzită” cu strășnicie de un taur de culoare neagră care, contrar aparențelor, te face curios să descoperi legendele ascunse în meniul terasei. Am vizionat aici majoritatea meciurilor de la Campionatul Mondial de Fotbal, dar și unele partide de tenis ale Simonei Halep în cadrul turneului de la Wimbledon. Mi-a părut cumva rău când, odată cu vremea mai puțin frumoasă, am constatat că terasa și-a închis porțile și deja îmi doream să vină din nou vara pentru a mă relaxa în acest loc plăcut.

Cu puțin timp în urmă, am aflat însă o veste care m-a bucurat – Legend se redeschide în același spațiu, reamenajat pentru anotimpuri răcoroase. Așa că mi-am spus că trebuie neapărat să îi calc pragul pentru a descoperi noua înfățișare, iar seara de sâmbătă s-a dovedit nimerită pentru o astfel de încercare. Planul a fost făcut alături de câțiva dintre bloggerii ieșeni dornici de update-uri din viața reală și virtuală a fiecăruia.

Vestul Sălbatic de la Iași

Noul Legend Pub e plin de elemente americane care amintesc de Vestul Sălbatic. Mai multe decât o arată numele sau taurul de la intrare. După ce treci de porțile specifice unui wild-west-saloon, descoperi un spațiu pregătit de distracția care definește zona. Stâlpi din lemn, frânghii, potcoave. butoaie, pălării de cowboy, dar și canapele elegante și confortabile. E locul care se pretează de minune la seri de dans și concerte energice.

Apropo, dacă încă nu sunteți hotărâți unde să vă petreceți noaptea de Revelion, adunați-vă prietenii și sunați la Legend pentru că aici se pregătește o petrecere pentru 150 de persoane dornice de distracție la cote înalte. Prețul de 140 lei/persoană va include:

  • bufet suedez
  • o sticlă de whisky + energizante sau o sticlă de vodka + suc (la 4 persoane)
  • cafea
  • o sticlă de șampanie (la 4 persoane)
  • tort

De-ale blogosferei ieșene

Încălzitoare

Încălzitoare

Ajungând ceva mai târziu la întâlnirea de sâmbătă, nu am apucat să încerc și meniul cu bunătăți culinare, însă știu din vară că mâncarea era destul de bună. Am observat că au introdus și pizza în meniu, așa că oferta este interesantă și la acest capitol. Cert e că mi-am făcut încălzirea alături de ceilalți bloggeri cu o serie de shot-uri de Jagermeister, potrivite să facă berea să alunece mai ușor.

Mi-a părut bine că am avut ocazia să aflu care mai este starea blogosferei din Iași prin discuțiile avute cu cei prezenți și, deși în majoritate proiectele s-au împuținat, am aflat de la nou-intratul în familia bloggerilor, Mihai, de existența unei noi rețele sociale, Mood Crawler, care are și rădăcini ieșene. Ideea acesteia e cât se poate de interesantă – vine în întâmpinarea unei nevoie reale a oamenilor –  de a genera emoție prin interacțiune. Bun, dar toate rețelele sociale vor asta, nu? Adevărat, însă așa cum arată și denumirea, Mood Crawler pune accent pe starea în care se află utilizatorii săi, indiferent dacă aceasta este bună sau rea, facilitând interacțiunea. Există și un mod de a recompensa financiar utilizatorii activi, însă nu am înțeles foarte bine mecanismul. Cert e că lansarea oficială va fi undeva în ianuarie la Londra, fiind invitate în jur de 1.000 de persoane. De urmărit, zic!

Având în vedere că a fost o seară cu muzică retro în Legend Pub, am fredonat deseori melodiile care răsunau în boxe. Bogdan a fost destul de dezamăgit că în periplul muzical nu s-a ajuns și la Coco Jambo sau Macarena, dar am salvat seara cu o atitudine rock în stadiu pur:

Rock on!

Rock on!

Imaginile aparțin expertului în domeniul miliardelor de pixeli, Macku, căruia îi mulțumim frățește pentru amabilitatea de a ni le pune la dispoziție.

Posted in Azi în Iaşi, Despre mine | Tagged , , , | Leave a comment