Holograf, o trupă făcută să reziste

După cum am transmis în articolul de săptămâna trecută, am fost pe 4 aprilie la concertul Holograf de la Iași. Nu m-am dus cu așteptări foarte mari din mai multe motive: sala de la Casa Sindicatelor nu e chiar cea mai potrivită pentru show-uri din cauza vechimii și a dispunerii scaunelor, numeroasele probleme cu vocea din ultima perioadă cu care s-a confruntat Dan Bittman și, nu în ultimul rând, vârsta componenților formației Holograf, care nu mai sunt de mult o trupă tânără și energică.

O Vedere de la Costinești, trimisă de Holograf la Iași

Dacă m-ai trezi din somn în miez de noapte și mi-ai spune să îți fredonez o piesă, cu siguranță ar fi o melodie cântată de trupa Holograf. Nu mai este nicio altă formație la care să știu versurile unei piese de la început și până la sfârșit. Evident că mi-am pus întrebarea: de ce naiba pot să-mi amintesc doar versurile melodiilor de la Holograf? Or fi prea simple? Mă regăsesc atât de mult în ele?

Globuri cu suflet de blogger vor orna brăduți în Casa Share

Globuri cu suflet este o idee apărută la Iași, în noiembrie 2009, având-o ca inițiatoare pe Lavinia Biberi și sprijinită în fiecare an de către bloggerii ieșeni. Obiceiul acțiunilor caritabile din preajma Crăciunului nu avea cum să ocolească mediul online pentru că acesta este scopul principal al Globurilor cu suflet: de a aduce zâmbetul pe buze unor oameni care nu prea au motive de bucurie atunci când vin sărbătorile de iarnă. Lavinia a reușit să convingă bloggerii din Iași să se implice într-o acțiune prin care oamenii din online, prietenii și cititorii acestora s-au coalizat pentru a oferi bucurii copiilor de Moș Nicolae.

Paul Pădurariu, fotograful care te (re)descoperă

Bineînțeles, condiția necesară este să îl descoperi mai întâi tu. Iar acest lucru este foarte simplu pentru că Paul Pădurariu își are studio-ul foto pe strada Râpa Galbenă nr. 10A, la doar 50 de metri distanță de fostul club RS, chiar vis-a-vis de căminul studențesc Akademos, puțin mai sus de Clubul CFR. Sau pur și simplu cauți un banner pe care scrie clar STUDIO FOTO PAUL PĂDURARIU. Și gata. Bine, el preferă să-l suni înainte sau să-i trimiți un mail și să anunți vizita. Nu de alta, dar e posibil să fie într-o ședință sau la un eveniment și să nu-l găsești. Dar tocmai asta-i, el e ușor de găsit. Ori pe pagina de Facebook a studio-ului, ori pe site-ul lui personal.

De ce totu’-i mai gustos dacă-i făcut la Selgros

Am fost tot timpul de părere că principalul motiv pentru care frecventăm un hypermarket ori altul este proximitatea. Nu de alta, dar mulți dintre noi suntem comozi și nu agreăm ideea de a pierde mult timp pe drum atunci când mergem la cumpărături. Așadar, nu cred că întotdeauna oferta de produse a unui hypermarket este cea care te convinge să îi treci mai des pragul împingând căruciorul. Cu toate acestea, sunt unele care se remarcă printr-o calitate superioară a unei anumite categorii de produse, iar Selgros a reușit de-a lungul ultimilor ani (e-adevărat, și cu ajutorul unor campanii publicitare bine țintite) să iasă în evidență prin gustul cărnii pe care o comercializează și, în special, carnea de porc și cea de vită.

Un nou post de radio emite la Iași

În urmă cu un an am primit un telefon. Era o voce feminină, amabilă, care m-a rugat să răspund câtorva întrebări pentru un sondaj de opinie referitor la radiourile din România. Am acceptat cu gândul că e un domeniu cu care sunt în temă. Nimic mai fals. Mi-am dat seama că ascult radio mai puțin de-o oră pe zi și asta doar ocazional. În principal, pentru că atunci când lucrez, scriu sau citesc, prefer să fie liniște.

Bloggerii ieșeni și-au vizitat orașul

Am lucrat aproape un an într-o agenție de turism care oferea tururi gratuite în orașul Iași. A fost pentru prima oară când am realizat câți turiști are de fapt Iașul și cât potențial există în zonă. Mi-am dat seama și atunci, exact cum o făcusem într-un articol din 2008 în care anunțam lansarea unor trasee turistice oficiale care să străbată Iașul, că diferența într-un tur de oraș n-o vor face niciodată traseele parcurse sau obiectivele turistice vizitate, ci ghizii și poveștile lor. La agenția cu pricina, doi dintre colegii care se ocupau de partea de ghidaj erau Marian și Victoria. Dacă pe Vicky n-am avut ocazia s-o urmăresc într-un tur live, pe Marian l-am ascultat acum vreo 3 ani într-una dintre primele lui experiențe de spus povești în fața unui grup numeros. El o știe, sunt unul dintre cei mai mari critici ai săi și, probabil, acel tip de turist țâfnos pe care nu și-l dorește nici un ghid.

Bloggerii ieșeni, actori principali în studioul de burgeri Cinema Bistro

Sinopsis: Primul blogmeet al Kooperativei 2.0 de la Iași a fost organizat în Cinema Bistro, spațiul de pe strada Lăpușneanu în care se servesc burgeri gustoși într-o atmosferă de film. Acest articol își propune să prezinte cele mai importante cadre de la întâlnirea bloggerilor ieșeni, așa cum le-a perceput scenaristul. Adică eu. Așadar… motor, acțiune!

Scena 1. Marți, ora 17.45, primul personaj intră în Cinema Bistro, 2 mese sunt deja ocupate, muzica e puțin cam tare și nu este deloc fum de țigară

Văd în stânga mea două canapele pe care scrie Rezervat. Clar, am ajuns primul. Mă așez la cea mai apropiată de ușă. Dacă nu m-ai cunoaște, ai putea spune că-s fumător și m-am postat strategic pentru desele ieșiri la țigară. Nu-i cazul.

Kooperativa 2.0, filiala Iași

Blogul, acest instrument de informare care a crescut de la an la an, care a scos din anonimat oameni aparent obișnuiți, care a iscat controverse, care a produs știri false preluate de ziare și televiziuni importante, care a produs informații în premieră și în exclusivitate, care a creat comunități, care a permis oricui să-și spună opinia fără cenzură sau influență externă, care a legat prietenii și căruia i s-a prezis sfârșitul poate la fel de des ca și sfârșitul lumii, însă care rezistă și astăzi la fel de demn ca la început.

Bloggerii se văd bine la Clinica Oftaprof

Recunosc, sunt un tip norocos. Nu am fost nevoit să ajung într-un spital până acum și nici să fiu internat măcar o noapte pentru diverse investigații. Îi spun noroc pentru că nu am avut întotdeauna grijă de sănătatea mea într-un mod deosebit. De altfel, până la terminarea facultății puține acțiuni pe care le desfășuram luau în calcul o alimentație potrivită sau un stil de viață sănătos, așa că sunt uimit că n-am avut nici o afecțiune până acum. Ceea ce nu înseamnă obligatoriu că n-o să urmeze. Când vine vorba de ochi, pot afirma că n-am avut grijă mai deloc, iar uimirea mea a fost cu atât mai mare anul acesta când, la cele două controale oftalmologice pe care le-am făcut, mi s-a transmis că văd perfect.