Holograf, o trupă făcută să reziste

După cum am transmis în articolul de săptămâna trecută, am fost pe 4 aprilie la concertul Holograf de la Iași. Nu m-am dus cu așteptări foarte mari din mai multe motive: sala de la Casa Sindicatelor nu e chiar cea mai potrivită pentru show-uri din cauza vechimii și a dispunerii scaunelor, numeroasele probleme cu vocea din ultima perioadă cu care s-a confruntat Dan Bittman și, nu în ultimul rând, vârsta componenților formației Holograf, care nu mai sunt de mult o trupă tânără și energică. Continue reading “Holograf, o trupă făcută să reziste”

Advertisements

O Vedere de la Costinești, trimisă de Holograf la Iași

Dacă m-ai trezi din somn în miez de noapte și mi-ai spune să îți fredonez o piesă, cu siguranță ar fi o melodie cântată de trupa Holograf. Nu mai este nicio altă formație la care să știu versurile unei piese de la început și până la sfârșit. Evident că mi-am pus întrebarea: de ce naiba pot să-mi amintesc doar versurile melodiilor de la Holograf? Or fi prea simple? Mă regăsesc atât de mult în ele? Continue reading “O Vedere de la Costinești, trimisă de Holograf la Iași”

Serbări cu voci de bloggeri şi gust de bere

Sâmbăta ce tocmai a trecut nu prevestea nimic din ceea ce s-a întâmplat. Motiv pentru care abia astăzi mi-am revenit în totalitate pentru a putea relata pe îndelete aventurile. Ziua a început conform planului, pe terenul de tenis. Nu, de data aceasta n-am fost pe teren, ci în tribunele Arenelor CFR, acolo unde am urmărit prima semifinală din turneul futures feminin care a durat nici mai mult, nici mai puţin de 3 ore şi 20 de minute. Un meci plăcut şi un soare insistent care a lăsăt ceva urme şi pe pielea mea.

În jurul orei 18, am ajuns în faţa Palatului Culturii, unde toată lumea era pregătită de startul Serbărilor Timişoreana la Iaşi. Hanul amenajat de Timişoreana la faţa locului şi care va rămâne până pe 21 iulie era împărţit în două – tabăra Hangiului Priceput şi cea a Hangiţei Dichisite, care şi-au disputat supremaţia pe tot parcursul serii cu ghicitori pentru băutorii de bere posesori de minte ageră şi cu dezbateri muzicale (vioară şi pian pe de o parte, chitară şi voce de folkist de cealaltă).

Atmosferă plăcută, însă nici pe jumătate asemănătoare cu cea care avea să se creeze după ce grupul de şcolari al blogosferei ieşene a ajuns din excursie (una despre care s-au rostit numai cuvinte de laudă care îl făceau şi pe cel mai indiferent om de pe planetă să îi pară rău că nu a fost şi el prezent) la locul cu pricina. Gălăgie mare, poveşti interesante, zâmbete nenumărate şi halbe de bere cu nemiluita, semne că Serbările Timişoreana au început cu adevărat.

Totuşi, momentul care ne-a cucerit pe toţi cei prezenţi sâmbătă seară a fost concertul invitaţilor speciali, Leo Iorga & Pacifica, care ne-au adus aminte de melodii mai vechi ale formaţiilor Cargo şi Compact, al cărui solist Leo Iorga a fost, dar şi melodii din repertoriul străin care ne-au ridicat de pe scaune. Ridicat e puţin spus, de fapt am început să dansăm în toată regula. Iar pe piesa După ani şi ani, ne-am pus şi vocile la treabă.

Serbările Timişoreana continuă până sâmbătă, 21 iulie, când este programat un concert al lui Mihai Mărgineanu. Dar nici celelalte seri din timpul săptămânii nu vor fi lipsite de note muzicale, mâine şi poimâine atmosfera fiind întreţinută de trupa The Sixteens, iar următoarele două zile vor fi stropite cu muzică germană. Inevitabil, se simte iz de festivalul berii pentru că observi în jur feţe dubioase ca la orice activitate în aer liber la care are acces oricine, însă dacă aduni prieteni să umpli o masă întreagă şi vă delimitaţi colţişorul vostru, o seară la Hanul Timişoreana poate deveni o experienţă foarte plăcută!

Eu m-am simţit bine împreună cu bloggerii din Iaşi, drept dovadă ne-am prelungit momentele de voie bună în Underground. Pe lângă cei cu vechime pe care îi ştiam de ce sunt în stare, i-am cunoscut îndeaproape şi pe reprezentanţii mai noi care nu s-au lăsat mai prejos şi au pus umărul, mâinile, picioarele şi vocile la bătaie pentru o petrecere ad-hoc. E de repetat! Poate la o seară de karaoke dedicată bloggerilor. Nu-i aşa, Andreea?

Nota bene: Dacă veţi descoperi în zilele ce urmează prin diverse locuri poze cu mine din ziua de sâmbătă (ceea ce sigur se va întâmpla) şi vi se vor părea prelucrate, ei bine, chiar sunt!

AltIaşi.ro caută colegi deschişi la minte

Dragi pasionaţi într-ale culturii, doritori de scris şi de participat la evenimente cu dichis, iată că o şansă se iveşte pentru că AltIaşi.ro, site-ul de care am fost legat în ultimii doi ani, a hotărât să îşi mărească echipa şi e în căutare de noi colegi, bineînţeles, deschişi la minte.

Cum Muzica e categoria de care m-am ocupat, sunt nerăbdător să descopăr fani ai oricărui gen muzical cărora le place să meargă la concertele din Iaşi şi să scrie despre experienţele lor la acestea. Pot să îi asigur pe cei care au dubii că e o lume interesantă, artiştii ieşeni sunt în marea lor parte foarte deschişi, iar beneficiile sunt mai mult decât mulţumitoare.

Aşadar, staţi cu ochii pe AltIaşi pentru că în curând veţi afla la ce probe vă supunem pentru a intra în “trupa de şoc”. S-auzim de bine!

Eurovision 2010: România cică vrea un loc fruntaş

Organizarea de selecţii naţionale pentru Eurovisionul din 2010 a început mai peste tot, aşa că era cazul să se întâmple acest lucru şi în România. TVR a desemnat un Project Manager destul de neinspirat, dar asta e situaţia, în persoana Marinei Almăşan-Socaciu (fosta domnişoară responsabilă cu Ceaiul de la ora 5, actuala doamnă cu o emisiune plictisitoare de week-end pe TVR 1). Şi dacă tot au aflat, băieţii de la Eurovision, care în 2010 va avea loc în Oslo, Norvegia, i-au luat un interviu.

Ce lucruri importante aflăm din acest interviu:

  • doamna Marina are un rol imposibil de îndeplinit în această selecţie – trimiterea celei mai bune melodii şi asigurarea unei promovări eficiente, tratament egal pentru toţi concurenţii şi respectarea regulilor – nu s-au realizat lucrurile astea la alegerile prezidenţiale, ce să mai vorbim de selecţia pentru Eurovision;
  • mai nou, compozitorii cărora li se vor accepta melodiile în faza finală vor trebui să îşi aleagă interpreţii dintr-o listă pusă la dispoziţie de TVR şi creată de aşa-zişi specialişti – deja tratamentul egal de care se vorbea la început a fost încălcat;
  • vor fi introduse numere verzi pentru ca publicul sa poată vota gratuit – e moca, clar record de voturi!
  • vor fi 5 jurii de specialişti, nu doar unul – Bucureşti şi cele patru regiuni istorice – irelevant;
  • compozitorul care câştigă selecţia naţională va primi cadou o maşină – bun, înţeleg că vor să îi motiveze să aibă creaţii cât mai bune, dar fix de maşini duc lipsă Moga şi Costi Ioniţă (exemple aleatorii luate după numărul de creaţii avute în anii trecuţi în concurs)?
  • “The world we live in is in a continuous change!”, ”the important is to take part, not to win” – mulţumim, doamnă Marina Almăşan-Socaciu, pentru aceste vorbe de duh cu care, probabil, veţi rîmâne în istoria modernă a concursurilor muzicale!
  • nu mai sunt acceptaţi compozitori străini decât dacă au şi cetăţenie română (va să zică, sunt şi români), chiar dacă şansele ar fi mai mari – ne-a lovit subit patriotismul;
  • scopul este trimiterea unei melodii care va deveni un hit în Europa şi va obţine un loc pe podium – aş zice mersi dacă ar trece de semifinale şi nu ar ieşi în finală pe ultimele 3 locuri.

Da, prea puţine noutăţi. Dacă aş fi fost organizatorul selecţiei româneşti, aş fi luat o decizie simplă: chiar dacă nu agreez nici artista, nici genul muzical, ar trebui trimisă Inna cu o melodie compusă de Play & Win pentru că are priză la public nu doar în România, a fost deja votată artistul anului 2009 şi cred eu că s-ar descurca onorabil. Însă, fata nici măcar nu-i pe listă. Om trăi şi-om vedea ce va ieşi.

Un an muzical cu AltIaşi.ro

Post sponsorizat de Ducu c-o bere, două, trei…

Fost-am joi seară ca tot membrul AltIaşi.ro în Mojo la tăierea moţului site-ului care tocmai a împlinit un anişor. Cam dezorganizată toată treaba la început din cauză de mese împrăştiate, aşa că am propus Marelui Şef de Trib să cucerim  reduta feminină a echipei şi să devenim compacţi. Am ciocnit şi eu cu cine mai avea câte ceva prin pahare (nu, Simona, stai liniştită, nu fac referire la tine!) şi am aşteptat “în spirit pur românesc” să-nceapă recitalul celor de la Descântec, adică vreo oră. Da’ fu bine pân’ la urmă, cântare reuşită, lume mulţumită şi plăcut impresionată. Eu mai cer scuze încă o dată Liviei şi Oanei că, na, aşa ne-am putut şi noi aşeza şi am fost nevoit să stau cu spatele, Denisei că nu i-am reţinut parola de logare pe site, Simonei că nu i-am umplut paharul de vin, celorlalţi membri că n-am discutat mai mult şi cât mi-aş fi dorit şi celor de la Descântec că-mi place prea tare Andrii Popa. Însă totul e bine când se termină cu mine şi haiDucu cântând.

După finalul recitalului, aşa cum se cade, seara abia a început – ne-am reorientat repede şi am purtat discuţii interesante, mai ales pentru ora în cauză cu @HaiPa, @vladgidea,  @negru şi @manolesilviu. Cu ocazia asta, mi-am luat şi o amintire – o sticlă de bere cu abţibild HaiPa.

Pentru mine, a fost un an cu foarte multă muzică, concerte, oameni talentaţi şi îmi pare bine că am avut şansa să fac parte din proiect. Şi-mi pare rău că nu a putut ajunge Alex Ilie.

Există voci bune în Iaşi!

Ieri am fost la Gala Karaoke Show la Ateneu pentru că am observat câteva nume cunoscute printre concurenţi şi doream să le ascult prestaţiile, dar şi să descopăr voci ascunse ale Iaşului care merită mediatizate. Aşteptările nu mi-au fost deloc înşelate şi am adăugat listei personale de viitori solişti de succes (dacă am trăi într-o ţară respectabilă) câteva nume.

Nu o să scriu nimic despre organizare sau despre modul în care au fost acordate premiile pentru că ideea de a crea un spectacol în care pot urca pe scenă tineri puţin cunoscuţi este de invidiat şi îmi voi continua cometariile doar pe această bază.

Vocea care m-a impresionat cel mai mult prin forţa şi corectitudinea interpretării a fost cea a Andrei Hangiuc, un timbru care te duce cu gândul la interpretele  de culoare care cântă gospel şi pentru care eu cred că cel mai potrivit gen muzical pe care ar trebui să îl abordeze este jazz-ul.  Am aflat ca ea colaborează cu formaţia ieşeană The Fusion Music şi aceasta este una dintre melodiile lor:

Amir Arafat a fost vocea masculină cea mai bună, după părerea mea, reuşind să te facă să crezi ca pe scenă se află George Michael sau Michael Jackson atunci când le interpretează melodiile. Amir a făcut parte din trupa Buzz, câştigătoarea sezonului Megastar dedicat formaţiilor. Amir este cel care cântă primul:

Ingrid Iarcuczeiwicz a fost una dintre cele două concurente care au participat ieri şi au fost prezente şi la festivalul de la Mamaia din acest an. Ingrid mi s-a părut şi la această gală şi în celelalte înregistrări în care am urmărit-o indecisă asupra atitudinii cu care să abordeze melodia – ori cântă prea încet, ori ridică prea mult vocea, ajungâng chiar la un nivel la care devine iritant- Totuşi, atunci când îşi găseşte ritmul potrivit are prestaţii uimitoare.

Cea de-a doua participantă de la Mamaia, Daniela Cojocaru,  a obţinut şi un premiu la festivalul de pe malul mării şi a vrut să îşi demonstreze poate mai mult decât era cazul calităţile vocale incontestabile şi a exagerat pe alocuri cu înflorituri şi note înalte, reuşind să falseze de câteva ori.

Tudor Pletea a fost desemnat câştigătorul de aseară poate mai mult pentru isteţimea de a alege o melodie ritmată şi cu priză la public decât pentru vocea excepţională. Ca să nu fiu înţeles greşit, Tudor Pletea ar putea fi solistul oricărei formaţii din Iaşi fără nicio problemă, el fiind un timp chiar membru în trupa SoundCheck şi având studii muzicale la Conservator. Aceste lucruri nu pot fi puse la îndoială, dar pot să afirm fără niciun fel de dubiu ca ieri au existat voci mai bune. Aceleaşi menţiuni pot fi făcute şi pentru Dragoş Anghel care, în opinia mea, e un excelent backing vocalist.

De asemenea, lucrând şi studiind mai mult se pot perfecţiona şi  Mădălina Darabană (solistă în formaţia Descântec), Mădălina Amicşulesei, Roxana Buhuşi sau Florina Dăscălescu. Ceilalţi participanţi nu s-au ridicat peste nivelul unei reprezentaţii de karaoke în cadru amical.

Îi susţin pe cei care au demonstrat că pot cânta şi aştept ca în eventualitatea în care omit un concert de-al lor care merită promovat să anunţe evenimentul pe AltIaşi.ro.