Paul Pădurariu, fotograful care te (re)descoperă

Bineînțeles, condiția necesară este să îl descoperi mai întâi tu. Iar acest lucru este foarte simplu pentru că Paul Pădurariu își are studio-ul foto pe strada Râpa Galbenă nr. 10A, la doar 50 de metri distanță de fostul club RS, chiar vis-a-vis de căminul studențesc Akademos, puțin mai sus de Clubul CFR. Sau pur și simplu cauți un banner pe care scrie clar STUDIO FOTO PAUL PĂDURARIU. Și gata. Bine, el preferă să-l suni înainte sau să-i trimiți un mail și să anunți vizita. Nu de alta, dar e posibil să fie într-o ședință sau la un eveniment și să nu-l găsești. Dar tocmai asta-i, el e ușor de găsit. Ori pe pagina de Facebook a studio-ului, ori pe site-ul lui personal.

Continue reading “Paul Pădurariu, fotograful care te (re)descoperă”

Bloggerii ieșeni și-au vizitat orașul

Am lucrat aproape un an într-o agenție de turism care oferea tururi gratuite în orașul Iași. A fost pentru prima oară când am realizat câți turiști are de fapt Iașul și cât potențial există în zonă. Mi-am dat seama și atunci, exact cum o făcusem într-un articol din 2008 în care anunțam lansarea unor trasee turistice oficiale care să străbată Iașul, că diferența într-un tur de oraș n-o vor face niciodată traseele parcurse sau obiectivele turistice vizitate, ci ghizii și poveștile lor. La agenția cu pricina, doi dintre colegii care se ocupau de partea de ghidaj erau Marian și Victoria. Dacă pe Vicky n-am avut ocazia s-o urmăresc într-un tur live, pe Marian l-am ascultat acum vreo 3 ani într-una dintre primele lui experiențe de spus povești în fața unui grup numeros. El o știe, sunt unul dintre cei mai mari critici ai săi și, probabil, acel tip de turist țâfnos pe care nu și-l dorește nici un ghid. Continue reading “Bloggerii ieșeni și-au vizitat orașul”

Serbări cu voci de bloggeri şi gust de bere

Sâmbăta ce tocmai a trecut nu prevestea nimic din ceea ce s-a întâmplat. Motiv pentru care abia astăzi mi-am revenit în totalitate pentru a putea relata pe îndelete aventurile. Ziua a început conform planului, pe terenul de tenis. Nu, de data aceasta n-am fost pe teren, ci în tribunele Arenelor CFR, acolo unde am urmărit prima semifinală din turneul futures feminin care a durat nici mai mult, nici mai puţin de 3 ore şi 20 de minute. Un meci plăcut şi un soare insistent care a lăsăt ceva urme şi pe pielea mea.

În jurul orei 18, am ajuns în faţa Palatului Culturii, unde toată lumea era pregătită de startul Serbărilor Timişoreana la Iaşi. Hanul amenajat de Timişoreana la faţa locului şi care va rămâne până pe 21 iulie era împărţit în două – tabăra Hangiului Priceput şi cea a Hangiţei Dichisite, care şi-au disputat supremaţia pe tot parcursul serii cu ghicitori pentru băutorii de bere posesori de minte ageră şi cu dezbateri muzicale (vioară şi pian pe de o parte, chitară şi voce de folkist de cealaltă).

Atmosferă plăcută, însă nici pe jumătate asemănătoare cu cea care avea să se creeze după ce grupul de şcolari al blogosferei ieşene a ajuns din excursie (una despre care s-au rostit numai cuvinte de laudă care îl făceau şi pe cel mai indiferent om de pe planetă să îi pară rău că nu a fost şi el prezent) la locul cu pricina. Gălăgie mare, poveşti interesante, zâmbete nenumărate şi halbe de bere cu nemiluita, semne că Serbările Timişoreana au început cu adevărat.

Totuşi, momentul care ne-a cucerit pe toţi cei prezenţi sâmbătă seară a fost concertul invitaţilor speciali, Leo Iorga & Pacifica, care ne-au adus aminte de melodii mai vechi ale formaţiilor Cargo şi Compact, al cărui solist Leo Iorga a fost, dar şi melodii din repertoriul străin care ne-au ridicat de pe scaune. Ridicat e puţin spus, de fapt am început să dansăm în toată regula. Iar pe piesa După ani şi ani, ne-am pus şi vocile la treabă.

Serbările Timişoreana continuă până sâmbătă, 21 iulie, când este programat un concert al lui Mihai Mărgineanu. Dar nici celelalte seri din timpul săptămânii nu vor fi lipsite de note muzicale, mâine şi poimâine atmosfera fiind întreţinută de trupa The Sixteens, iar următoarele două zile vor fi stropite cu muzică germană. Inevitabil, se simte iz de festivalul berii pentru că observi în jur feţe dubioase ca la orice activitate în aer liber la care are acces oricine, însă dacă aduni prieteni să umpli o masă întreagă şi vă delimitaţi colţişorul vostru, o seară la Hanul Timişoreana poate deveni o experienţă foarte plăcută!

Eu m-am simţit bine împreună cu bloggerii din Iaşi, drept dovadă ne-am prelungit momentele de voie bună în Underground. Pe lângă cei cu vechime pe care îi ştiam de ce sunt în stare, i-am cunoscut îndeaproape şi pe reprezentanţii mai noi care nu s-au lăsat mai prejos şi au pus umărul, mâinile, picioarele şi vocile la bătaie pentru o petrecere ad-hoc. E de repetat! Poate la o seară de karaoke dedicată bloggerilor. Nu-i aşa, Andreea?

Nota bene: Dacă veţi descoperi în zilele ce urmează prin diverse locuri poze cu mine din ziua de sâmbătă (ceea ce sigur se va întâmpla) şi vi se vor părea prelucrate, ei bine, chiar sunt!

Un an muzical cu AltIaşi.ro

Post sponsorizat de Ducu c-o bere, două, trei…

Fost-am joi seară ca tot membrul AltIaşi.ro în Mojo la tăierea moţului site-ului care tocmai a împlinit un anişor. Cam dezorganizată toată treaba la început din cauză de mese împrăştiate, aşa că am propus Marelui Şef de Trib să cucerim  reduta feminină a echipei şi să devenim compacţi. Am ciocnit şi eu cu cine mai avea câte ceva prin pahare (nu, Simona, stai liniştită, nu fac referire la tine!) şi am aşteptat “în spirit pur românesc” să-nceapă recitalul celor de la Descântec, adică vreo oră. Da’ fu bine pân’ la urmă, cântare reuşită, lume mulţumită şi plăcut impresionată. Eu mai cer scuze încă o dată Liviei şi Oanei că, na, aşa ne-am putut şi noi aşeza şi am fost nevoit să stau cu spatele, Denisei că nu i-am reţinut parola de logare pe site, Simonei că nu i-am umplut paharul de vin, celorlalţi membri că n-am discutat mai mult şi cât mi-aş fi dorit şi celor de la Descântec că-mi place prea tare Andrii Popa. Însă totul e bine când se termină cu mine şi haiDucu cântând.

După finalul recitalului, aşa cum se cade, seara abia a început – ne-am reorientat repede şi am purtat discuţii interesante, mai ales pentru ora în cauză cu @HaiPa, @vladgidea,  @negru şi @manolesilviu. Cu ocazia asta, mi-am luat şi o amintire – o sticlă de bere cu abţibild HaiPa.

Pentru mine, a fost un an cu foarte multă muzică, concerte, oameni talentaţi şi îmi pare bine că am avut şansa să fac parte din proiect. Şi-mi pare rău că nu a putut ajunge Alex Ilie.

Prietenie…?

Suntem înconjuraţi în fiecare moment de oameni care sunt, au fost sau pot să ne devină prieteni. Toată lumea consideră că are macar un singur prieten şi eu mi-am propus să fac o listă cu ce înseamnă pentru mine un prieten.

Îmi eşti prieten când :

1. Mă încurajezi să îţi spun adevărul chiar dacă îmi este greu să fac asta.

2. Mă ajuţi să recunosc când îmi este frică şi mă faci să trec peste ea.

3. Mă laşi să plâng când sunt tristă.

4. Mă asculţi şi o faci fară să mă faci să mă simt ca şi cum aş fi în faţa unei comisii.

5. Mă ajuţi să mă vindec când sunt rănită.

6. Mă înveţi lucruri noi şi nu te uiţi de sus la mine când nu ştiu ceva.

7. Îmi spui adevărul când asta mă ajută şi nu mi-l spui când nu îmi foloseşte la nimic.

8. Mă laşi să îţi povestesc câte în lună şi stele fără să te plictiseşti.

9. Ai răbdare cu mine şi nu pleci niciodată de lângă mine când nu pot să ţin pasul cu tine fără să ţi se pară că sunt ciudată.

10. Mă laşi să mă port ca un copil răsfăţat chiar dacă ţie nu iţi place asta.

11. Îmi arăţi că regreţi că m-ai jignit şi mă laşi şi pe mine să regret dacă te-am jignit.

12. Încerci să faci tot ce poţi ca să mă protejezi de monştrii din dulap sau de sub pat.

13. Îmi faci mici surprize şi iţi place când mă bucur ca un copil mic.

14. Îmi arăţi prin zâmbetul tău că pot să mă simt în largul meu şi în siguranţă când sunt cu tine.

15. Mă laşi singură când sunt nervoasă şi nu te superi că te-am ignorat.

Da, imi eşti prieten. Şi am enormă nevoie de tine.

by Sorina

În sfârşit, altfel

Încă de ieri poate fi accesat AltIaşi.ro, un proiect pe placul meu, un proiect care permite să fii altfel. Mi-a plăcut încă din august când am aflat despre el şi nu am ezitat să mă implic. Idei excelente pentru un oraş care e în umbră când vine vorba de calitate. Lucrul acesta încearcă şi am convingerea că va reuşi să îl remedieze acest proiect. AltIaşi.ro reprezintă zona în care vei descoperi articole, interviuri cu oameni importanţi şi evenimente din cadrul următoarelor domenii: Teatru, Film, Carte, Muzică şi Expoziţie, precum şi informaţii interesante despre O Persoană şi O Clădire.

Să nu se aştepte nimeni să găsească toate evenimentele care se desfăşoară în oraş – de asta se ocupă deja alţii. Pe AltIaşi.ro veţi afla lucruri inedite despre evenimentele care merită într-adevăr promovate şi despre care auziţi şi citiţi mai puţine prin alte locuri. Am descoperit nişte oameni cu pasiuni pentru acest oraş şi care vor să schimbe o imagine gri.

Eu mă ocup, alături de Sergiu Bălăeş, de partea de muzică – concerte, interviuri cu formaţii ieşene. Primul meu articol este despre Silent Strike:

“Sentimentele nu au nevoie de cuvinte. Vazul si auzul sunt mai importante intr-o lume in care se spun mult prea multe lucruri fara sens. Silent Strike te face sa ai o stare inainte de a avea un gand sau un cuvant de spus, te pune sa asculti cu ochii inchisi si sa vezi dincolo de o realitate impusa.” (poţi citi tot articolul aici)

E obligatoriu să fim altfel!

Drumul spre perfecţiune

Pe 22 aprilie 2007, publicam împreună cu Alex cele mai bune dintre primele fotografii ce îi aparţineau Oanei. După mai mult de un an, colecţia ei este una foarte bogată şi cuprinde fotografii dintre cele mai variate, în locaţii minunate, sub unghiuri şi viziuni foarte bine surprinse. Am crezut de la bun început că există talent şi un viitor strălucit, iar acum toată lumea poate fi de acord cu mine. Îi urez încă o dată mult succes şi vă las să vă bucuraţi de minunatele fotografii!