Angajaţi vs. Clienţi

Se tot vehiculează de ceva timp ideea “Clientul nostru, stăpânul nostru!” şi am impresia că e văzută dintr-un punct de vedere greşit. Până la a ajunge la clienţi se trece prin angajaţi, iar dacă aceştia nu sunt respectaţi şi trataţi cum trebuie e dificil să existe o relaţie bună cu piaţa ţintă. Walt Disney afirma “Nu vei avea niciodată relaţii excelente cu clienţii dacă nu ai relaţii bune cu angajaţii.” şi e cât se poate de evident – aşa cum îi tratezi pe subordonaţi, aşa se vor simţi trataţi clienţii.

De ce? Să ne gândim o clipă de câte ori nu am avut în faţa noastră un vânzător plictisit, un chelner cu o mină tristă, un recepţioner sătul de munca pe care o face… sunt sigur că aveţi în minte măcar o imagine. Ei bine, toate astea nu pornesc oare din cauza faptului că ei, angajaţii, nu sunt mulţumiţi de ceea ce obţin prin muncă? Nu e clar că nu au nicio satisfacţie?

Vina nu este a lor, este a celor care îi conduc şi nu înţeleg cât de important este ca angajatul să se bucure de sarcinile sale, să vină la serviciu cu plăcere, să fie vesel. Apropo de asta, Bill Pollard, pensionat din postul de preşedinte la ServiceMaster, spunea că “trebuie să-i tratăm pe toţi cu demnitate şi preţuire”. Nu doar o spunea, ci o şi arăta. La o şedinţă de consiliu, cineva a vărsat cafea pe mochetă şi a fost chemat un îngrijitor. Bill Pollard a luat lichidul de curăţat din mâna acestuia, a îngenuncheat şi a curăţat el însuşi pata de cafea de pe covor. De ce? Pentru a nu-l umili pe îngijitor obligându-l să stea în genunchi în faţa consiliului. Aşadar, eşti respectat dacă respecţi!

Ce ziceţi, domnilor “patroni”?