Olimpiadele bloggerilor ieşeni

Pentru ca aşteptarea Olimpiadei de vară de la Londra din 2012 să fie mai uşoară şi ca să mai existe încă un motiv pentru a face mişcare în Iaşi, ÎnOraş.ro a venit cu o iniţiativă de apreciat – organizarea Olimpiadelor pentru deţinătorii de bloguri care, între noi fie vorba, nu mai stau de multă vreme doar în faţa calculatoarelor. Blog Olympics, aşa cum a fost intitulat evenimentul, va avea loc duminică, 10 iulie, de la ora 10, pe terenurile de la Decathlon Iaşi.

La această primă ediţie, bloggerii se vor duela în cadrul a două probe care vizează cele mai populare sporturi din România: fotbal şi baschet. Vor fi câte patru echipe la fiecare probă, cea mai interesantă regulă fiind aceea că atât la fotbal, cât şi la baschet este obligatorie prezenţa în teren cel puţin a unei fete pe durata meciurilor.

Mi-aş fi dorit tare mult să particip la competiţie şi, cu siguranţă, aş fi fost deja înscris până acum dacă n-aş fi fost dorit într-un alt rol şi anume, acela de a prezenta echipele şi de a comenta meciurile care se vor disputa. Desigur, experienţa mea în acest domeniu se reduce la două partide de fotbal în sală între profesorii şi studenţii de la FEAA, însă voi încerca să mă ridic la un nivel acceptabil.

Aşa că cine vrea să îi vadă pe bloggeri la lucru pe terenul de sport, nu ezitaţi! Am auzit că se fac şi nişte concursuri pentru cei din tribune.

Femeia care poate decide câştigătorul Turului Franţei

Ediţia a 98-a a început cât se poate de prost atât pentru mine (respectiv Euskaltel şi, implicit, Samuel Sanchez), cât şi pentru Alberto Contador. Au pierdut un minut şi 20 de secunde într-o primă etapă care nu era deloc dificilă şi care presupunea sosirea în pluton compact. O persoană de sex feminin cu tricou galben n-a fost însă de acord cu acest lucru şi a provocat un accident cu nouă kilometri înainte de final, ce a avut ca rezultate căzături şi întârzieri pentru mai mult de jumătate de pluton.

Drept urmare, noul favorit la câştigarea turului devine luxemburghezul Andy Schleck care a fost mai norocos şi se afla în faţă. N-o să fiu misogin sau rău-intenţionat să spun că femeile nu au ce căuta pe traseul unei curse de ciclism, însă neatenţia şi lipsa de respect pentru competiţie a unui număr destul de mare dintre cei care iau parte la cursele de ciclism au ajuns la un nivel cel puţin deranjant. În analiza făcută înainte de start, am menţionat că Alberto Contador poate câştiga lejer “în mod normal” pentru că acest accident este departe de normalitatea unei curse liniştite.

Eu îl văd în continuare pe spaniol capabil să recupereze diferenţa care după contratimpul pe echipe de ieri a ajuns la un minut şi 38 de secunde faţă de Andy şi o să mă justific chiar cu o declaraţie făcută de Contador – “Turul se pierde în fiecare zi, dar se câştigă pe munte”. Problema care intervine acum este alta: lupta lui Contador nu se mai dă doar cu Schleck, ci şi cu toţi ceilalţi care au avans faţă de el şi care pot prinde zile mai bune decât ciclistul de la Leopard Trek şi mă refer aici, în principal, la Evans, Wiggins, careul de la Radioshack, Gesink sau van den Broeck, rutieri buni şi la contratimp individual.

Astăzi pare a fi o etapă liniştită pentru sprinteri, dar să nu uităm că avem spectatori. Cu 50 de kilometri înainte de final va putea interveni şi vântul pentru că se ajunge pe coastă, dar favorit fără discuţie pentru victorie este Mark Cavendish. Pentru următoarele locuri îi voi sări pe Farrar sau Petacchi şi voi miza pe Ben Swift de la Sky şi Denis Galimzyanov de la Katusha.

Turul Franţei 2011

Cea mai importantă cursă ciclistă va începe mâine pentru a 98-a oară. Pare a fi una dintre cele mai interesante ediţii din ultimii ani din două puncte de vedere: marele favorit şi câştigătorul din ultimii doi ani vine după o participare reuşită în Turul Italiei (învingător), iar ceilalţi lideri de la echipele importante s-au concentrat doar pe TdF.

Bineînţeles, favoriţii mei nu sunt în prim-plan. Samuel Sanchez de la Euskaltel nu pare să-şi dorească mai mult decât locul patru de anul trecut, iar Damiano Cunego tinde şi el doar la o victorie de etapă. Cum e neapărată nevoie să fraternizez şi cu o echipă franceză, sper ca AG2R să facă o figură frumoasă.

Voi face o analiză scurtă din prisma unui iubitor de ciclism, nicidecum a unui parior (am micile dueluri cu Alex Ilie, e suficient) sau a unuia cu pretenţii de specialist:

Alberto Contador – ciclistul pe care eu îl văd câştigând la pas orice mare tur în care participă şi, în mod normal, aşa ar trebui să fie şi acum; scandalul cu dopajul nu i-a afectat pregătirea, singură problemă putând fi oboseala acumulată în Turul Italiei.

Andy Schleck – omul abonat la locul II; eu cred că în acest an va avea de luptat şi pentru adjudecarea poziţiei secunde pentru că au venit mulţi rutieri importanţi; chiar dacă face faţă pe munte, contratimpul îl va trăda şi de această dată.

Samuel Sanchez – a demonstrat că rezistă pe munte, însă are şi el probleme mari la contratimp; eu sper totuşi ca declaraţiile cum că ţinteşte doar o etapă să fie doar pentru adormirea adversarilor şi să tragă pentru un loc pe podium.

Jurgen van den Broeck – eu îl văd mare favorit la poziţia a doua; o să şi atace, o să se ţină bine, echipă care să îl ajute are, depinde ce tactică va adopta.

Robert Gesink – mulţi îl văd ca viitorul mare campion al ciclismului, însă pe mine încă nu m-a convins; e un rutier bun, dar nu foarte bun şi nu îl văd mai sus de locul V la final.

Alexandre Vinokourov – ultimul tur al hexagonului la care participă, o să tragă tare pentru o etapă, dar nu-l văd în primii zece în clasamentul general.

Radioshack – băieţii ăştia au patru lideri – Brajkovic, Horner, Leipheimer şi Kloden – eu zic că cel puţin unul va fi în top 5 datorită, în principal, calităţilor pe care le au la contratimp.

Ivan Basso – sezon slab până acum, dar cine ştie pentru ce s-a păstrat; dacă va reuşi să atingă forma din Turul Italiei de anul trecut, va fi un adversar puternic.

Bradley Wiggins – la britanic nu există cale de mijloc, el ori merge foarte bine, ori merge dezastruos; e greu de prezis ce va face, dar pare a fi într-o formă destul de bună.

Cadel Evans – ciclistul care nu atacă; mi-e greu să cred că nu va avea ghinion pentru că, de cele mai multe ori, e în locul nepotrivit la momentul nepotrivit; nu-i dau şanse la primele cinci locuri.

Desigur, datele se referă doar clasamentul general. Vor fi oameni care vor lupta şi vor obţine victorii de etapă – Gilbert, Cancellara, Chavanel, Cavendish, Taaramae, Voeckler sau Coppel.

Cert este că va fi un tur mai echilibrat decât în alţi ani şi, poate, cu mult spectacol!

Braşov sau Cum bloggerii renunţă la tastatură

Week-end-urile sunt, în general, pline de fotbal. Din Australia şi Japonia până în Argentina şi Mexic, campionatele naţionale îşi fac loc săptămânâ de săptămână pe micul ecran şi oferă multora o nouă ocazie de a pierde vremea. De ce ar fi acest week-end mai special? E simplu, pentru că bloggerii de pe tot cuprinsul ţării s-au hotărât să afle care-i oraşul cu internauţii mai pricepuţi la dat cu piciorul în minge. Iaşul nu s-a lăsat până nu a adunat opt viteji care să îi reprezinte.

Şi uite-aşa, alături de Pavel, Somnulescu, Ettiene, Bog, Marius, Vali şi Dany, voi fi şi eu prezent sâmbăta aceasta la Braşov la Cupa Canyon Sport Meet, acolo unde ne vom duela cu echipele din Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov, Timişoara şi Oneşti.

Şi aşa cum le stă bine echipelor care se respectă, avem şi tricouri personalizate, mulţumită tu.ro:

Eu nu promit nici trofeul, nici meciuri câştigate, nici măcar că voi da gol, dar promit că o să mă distrez cu sau fără minge. S-auzim de bine!

Bun găsit, Piatra Neamț!

M-am decis într-un final să dau curs celei mai mari provocări din viața mea, așa că mi-am luat băgăjelul și m-am transferat mai aproape de munte, la Piatra Neamț. Nu știu dacă orașul mă va găzdui două luni sau pentru totdeauna, însă cert e că pentru o perioadă nedeterminată mă voi confrunta și voi dezbate ceva mai mult problemele nemțene. Mă voi bucura de un oraș (mai) liniștit, pe care îl pot străbate la pas într-un interval acceptabil de timp, voi trăi cu iluzia unui loc de muncă stabil, voi cunoaște oameni noi și, bineînțeles, voi fi lângă ea și familia ei.

M-am despărțit de multe lucruri dragi, de care sunt absolut convins că-mi va fi dor mai devreme sau mai târziu. O să-mi lipsească acordurile chitării lui Ursuleț, grătarele cu Andrei, plimbările și discuțiile cu Alex Ilie, ședințele AltIași, concertele (alea puține și bune), voia bună și contradicțiile de la Balenă…

Da, e prima oară când plec din Iași, nu-mi pare rău, n-am așteptări mari și sper să descopăr altceva. Rămâne de văzut ce va ieși!

AltIaşi.ro caută colegi deschişi la minte

Dragi pasionaţi într-ale culturii, doritori de scris şi de participat la evenimente cu dichis, iată că o şansă se iveşte pentru că AltIaşi.ro, site-ul de care am fost legat în ultimii doi ani, a hotărât să îşi mărească echipa şi e în căutare de noi colegi, bineînţeles, deschişi la minte.

Cum Muzica e categoria de care m-am ocupat, sunt nerăbdător să descopăr fani ai oricărui gen muzical cărora le place să meargă la concertele din Iaşi şi să scrie despre experienţele lor la acestea. Pot să îi asigur pe cei care au dubii că e o lume interesantă, artiştii ieşeni sunt în marea lor parte foarte deschişi, iar beneficiile sunt mai mult decât mulţumitoare.

Aşadar, staţi cu ochii pe AltIaşi pentru că în curând veţi afla la ce probe vă supunem pentru a intra în “trupa de şoc”. S-auzim de bine!

De ce există SportînIaşi.ro?

Este o întrebare la care, probabil, ar fi trebuit să răspund încă din februarie, atunci când m-am hotărât să lansez oficial sportiniasi.ro. Poate dacă aş fi făcut-o n-ar mai fi apărut această dilemă a meşterului relansat care, deşi îndreptăţită, nu cred că se adresează cui trebuie.

Bun, să ne înţelegem din start că acest site a fost conceput doar din pasiune şi din dorinţa expresă de a-mi demonstra în primul rând mie faptul că se poate face presă sportivă pornind de la zero şi în ceea ce priveşte experienţa, dar mai ales în ceea ce priveşte relaţiile cu oamenii implicaţi în viaţa sportivă ieşeană. Acestea fiind zise, nu contest cererea celui care a început să mă viziteze undeva prin iunie, însă aceste pretenţii de profesionalism nu ştiu dacă ar trebui cerute unui blog de studenţi aflaţi în vacanţă, ci mai degrabă unor site-uri finanţate şi, mai ales, acelora care au obligaţia morală de a fi updatate la timp. Lucru care se întâmplă rareori.

Nu e nici pe departe o scuză şi recunosc că am pornit la drum cu ideea de a crea un site cu informaţii în timp real despre ce se întâmplă pe plan sportiv în Iaşi. Mi-am dat un termen de patru luni în care am observat ce se poate şi ce nu se poate realiza la acest nivel şi pot să spun că nu mi-am atins scopul propus. Mi-am dat seama că sporturile care nu sunt mediatizate suficient de bine îşi merită soarta pentru că nu e neapărat vina jurnaliştilor, ci mai degrabă a celor din cadrul cluburilor care nu ştiu să se lase ajutaţi şi care, pur şi simplu, doresc să rămână în umbră neoferind informaţii celor care vor să le scrie. Exemplele sunt nenumărate – Clubul Sportiv Municipal Iaşi, Asociaţia Judeţeană de Tir Iaşi, Asociaţia Judeţeană de Judo Iaşi, Clubul Sportiv Şcolar Unirea Iaşi, Asociaţia Judeţeană de Şah Iaşi şi lista poate continua.

De asemenea, există şi oameni dedicaţi şi pe care am avut privilegiul să îi cunosc şi care m-au ajutat enorm în demersul meu de a oferi informaţii despre sportul ieşean. Voi începe cu domnul Dan Teodorescu, ofiţerul de presă al Clubului Sportiv CFR Iaşi, cel care a avut încredere în proiect încă de la bun început, a contribuit la conţinutul site-ului şi ne-a întrodus în lumea presei sportive din Iaşi. De asemenea, foarte deschişi au fost cei din conducerea echipei de volei feminin Penicilina Iaşi, antrenorii echipelor de baschet masculin şi feminin, antrenorul Costel Schender de la echipa de handbal masculin, antrenorul Adrian Kereszy de la formaţia a doua de fotbal a Politehnicii Iaşi sau profesorii de la Liceul cu Program Sportiv de la secţia de atletism.

Am descoperit presa sportivă ieşeană la un nivel mediocru, slăbită, învechită. O situaţie în care majoritatea preferă să copieze comunicate de presă sau ştirile scrise de altcineva şi să îşi treacă ulterior propria semnătură, o presă cu prea puţine editoriale, iar cele existente slab documentate, o presă sportivă care se târâie aşa cum o face şi sportul de performanţă. Nu am aflat încă dacă e vina jurnaliştilor sau a şefilor acestora, însă situaţia nu e deloc roz. Desigur, sunt şi oameni care fac ceea ce se presupune că ar fi nevoit să facă un jurnalist sportiv – merg la competiţii, se interesează, scriu propriile editoriale şi aici i-aş menţiona pe Lucian Minuţ, Dragoş Gaspar, Liviu Suceveanu sau Ovidiu Minea. Nu i-aş recomada ca modele pentru studenţi, însă sunt peste tot ceea ce există în rest.

Astfel, dacă cineva crede că poate face mai mult decât mine cu proiectul SportînIaşi.ro, îl aştept cu drag să mă contacteze. De asemenea, dacă sunt ieşeni pasionaţi de sport care vor să scrie pe site, îi voi primi cu braţele deschise. Până una-alta, în această lună, voi încerca o altfel de abordare a ştirilor, în limita timpului disponibil, comentând mai mult şi propriile ştiri, dar şi articolele interesante din presa locală.

În rest, s-auzim de bine!

Eurovision 2010: România cică vrea un loc fruntaş

Organizarea de selecţii naţionale pentru Eurovisionul din 2010 a început mai peste tot, aşa că era cazul să se întâmple acest lucru şi în România. TVR a desemnat un Project Manager destul de neinspirat, dar asta e situaţia, în persoana Marinei Almăşan-Socaciu (fosta domnişoară responsabilă cu Ceaiul de la ora 5, actuala doamnă cu o emisiune plictisitoare de week-end pe TVR 1). Şi dacă tot au aflat, băieţii de la Eurovision, care în 2010 va avea loc în Oslo, Norvegia, i-au luat un interviu.

Ce lucruri importante aflăm din acest interviu:

• doamna Marina are un rol imposibil de îndeplinit în această selecţie – trimiterea celei mai bune melodii şi asigurarea unei promovări eficiente, tratament egal pentru toţi concurenţii şi respectarea regulilor – nu s-au realizat lucrurile astea la alegerile prezidenţiale, ce să mai vorbim de selecţia pentru Eurovision;
• mai nou, compozitorii cărora li se vor accepta melodiile în faza finală vor trebui să îşi aleagă interpreţii dintr-o listă pusă la dispoziţie de TVR şi creată de aşa-zişi specialişti – deja tratamentul egal de care se vorbea la început a fost încălcat;
• vor fi introduse numere verzi pentru ca publicul sa poată vota gratuit – e moca, clar record de voturi!
• vor fi 5 jurii de specialişti, nu doar unul – Bucureşti şi cele patru regiuni istorice – irelevant;
• compozitorul care câştigă selecţia naţională va primi cadou o maşină – bun, înţeleg că vor să îi motiveze să aibă creaţii cât mai bune, dar fix de maşini duc lipsă Moga şi Costi Ioniţă (exemple aleatorii luate după numărul de creaţii avute în anii trecuţi în concurs)?
• “The world we live in is in a continuous change!”, ”the important is to take part, not to win” – mulţumim, doamnă Marina Almăşan-Socaciu, pentru aceste vorbe de duh cu care, probabil, veţi rîmâne în istoria modernă a concursurilor muzicale!
• nu mai sunt acceptaţi compozitori străini decât dacă au şi cetăţenie română (va să zică, sunt şi români), chiar dacă şansele ar fi mai mari – ne-a lovit subit patriotismul;
• scopul este trimiterea unei melodii care va deveni un hit în Europa şi va obţine un loc pe podium – aş zice mersi dacă ar trece de semifinale şi nu ar ieşi în finală pe ultimele 3 locuri.

Da, prea puţine noutăţi. Dacă aş fi fost organizatorul selecţiei româneşti, aş fi luat o decizie simplă: chiar dacă nu agreez nici artista, nici genul muzical, ar trebui trimisă Inna cu o melodie compusă de Play & Win pentru că are priză la public nu doar în România, a fost deja votată artistul anului 2009 şi cred eu că s-ar descurca onorabil. Însă, fata nici măcar nu-i pe listă. Om trăi şi-om vedea ce va ieşi.

Un an muzical cu AltIaşi.ro

Post sponsorizat de Ducu c-o bere, două, trei…

Fost-am joi seară ca tot membrul AltIaşi.ro în Mojo la tăierea moţului site-ului care tocmai a împlinit un anişor. Cam dezorganizată toată treaba la început din cauză de mese împrăştiate, aşa că am propus Marelui Şef de Trib să cucerim  reduta feminină a echipei şi să devenim compacţi. Am ciocnit şi eu cu cine mai avea câte ceva prin pahare (nu, Simona, stai liniştită, nu fac referire la tine!) şi am aşteptat “în spirit pur românesc” să-nceapă recitalul celor de la Descântec, adică vreo oră. Da’ fu bine pân’ la urmă, cântare reuşită, lume mulţumită şi plăcut impresionată. Eu mai cer scuze încă o dată Liviei şi Oanei că, na, aşa ne-am putut şi noi aşeza şi am fost nevoit să stau cu spatele, Denisei că nu i-am reţinut parola de logare pe site, Simonei că nu i-am umplut paharul de vin, celorlalţi membri că n-am discutat mai mult şi cât mi-aş fi dorit şi celor de la Descântec că-mi place prea tare Andrii Popa. Însă totul e bine când se termină cu mine şi haiDucu cântând.

După finalul recitalului, aşa cum se cade, seara abia a început – ne-am reorientat repede şi am purtat discuţii interesante, mai ales pentru ora în cauză cu @HaiPa, @vladgidea,  @negru şi @manolesilviu. Cu ocazia asta, mi-am luat şi o amintire – o sticlă de bere cu abţibild HaiPa.

Pentru mine, a fost un an cu foarte multă muzică, concerte, oameni talentaţi şi îmi pare bine că am avut şansa să fac parte din proiect. Şi-mi pare rău că nu a putut ajunge Alex Ilie.

Există voci bune în Iaşi!

Ieri am fost la Gala Karaoke Show la Ateneu pentru că am observat câteva nume cunoscute printre concurenţi şi doream să le ascult prestaţiile, dar şi să descopăr voci ascunse ale Iaşului care merită mediatizate. Aşteptările nu mi-au fost deloc înşelate şi am adăugat listei personale de viitori solişti de succes (dacă am trăi într-o ţară respectabilă) câteva nume.

Nu o să scriu nimic despre organizare sau despre modul în care au fost acordate premiile pentru că ideea de a crea un spectacol în care pot urca pe scenă tineri puţin cunoscuţi este de invidiat şi îmi voi continua cometariile doar pe această bază.

Vocea care m-a impresionat cel mai mult prin forţa şi corectitudinea interpretării a fost cea a Andrei Hangiuc, un timbru care te duce cu gândul la interpretele  de culoare care cântă gospel şi pentru care eu cred că cel mai potrivit gen muzical pe care ar trebui să îl abordeze este jazz-ul.  Am aflat ca ea colaborează cu formaţia ieşeană The Fusion Music şi aceasta este una dintre melodiile lor:

Amir Arafat a fost vocea masculină cea mai bună, după părerea mea, reuşind să te facă să crezi ca pe scenă se află George Michael sau Michael Jackson atunci când le interpretează melodiile. Amir a făcut parte din trupa Buzz, câştigătoarea sezonului Megastar dedicat formaţiilor. Amir este cel care cântă primul:

Ingrid Iarcuczeiwicz a fost una dintre cele două concurente care au participat ieri şi au fost prezente şi la festivalul de la Mamaia din acest an. Ingrid mi s-a părut şi la această gală şi în celelalte înregistrări în care am urmărit-o indecisă asupra atitudinii cu care să abordeze melodia – ori cântă prea încet, ori ridică prea mult vocea, ajungâng chiar la un nivel la care devine iritant- Totuşi, atunci când îşi găseşte ritmul potrivit are prestaţii uimitoare.

Cea de-a doua participantă de la Mamaia, Daniela Cojocaru,  a obţinut şi un premiu la festivalul de pe malul mării şi a vrut să îşi demonstreze poate mai mult decât era cazul calităţile vocale incontestabile şi a exagerat pe alocuri cu înflorituri şi note înalte, reuşind să falseze de câteva ori.

Tudor Pletea a fost desemnat câştigătorul de aseară poate mai mult pentru isteţimea de a alege o melodie ritmată şi cu priză la public decât pentru vocea excepţională. Ca să nu fiu înţeles greşit, Tudor Pletea ar putea fi solistul oricărei formaţii din Iaşi fără nicio problemă, el fiind un timp chiar membru în trupa SoundCheck şi având studii muzicale la Conservator. Aceste lucruri nu pot fi puse la îndoială, dar pot să afirm fără niciun fel de dubiu ca ieri au existat voci mai bune. Aceleaşi menţiuni pot fi făcute şi pentru Dragoş Anghel care, în opinia mea, e un excelent backing vocalist.

De asemenea, lucrând şi studiind mai mult se pot perfecţiona şi  Mădălina Darabană (solistă în formaţia Descântec), Mădălina Amicşulesei, Roxana Buhuşi sau Florina Dăscălescu. Ceilalţi participanţi nu s-au ridicat peste nivelul unei reprezentaţii de karaoke în cadru amical.

Îi susţin pe cei care au demonstrat că pot cânta şi aştept ca în eventualitatea în care omit un concert de-al lor care merită promovat să anunţe evenimentul pe AltIaşi.ro.