DragosTeAm

alegeFacultatea.ro este locul in care se regaseste realitatea din facultatile romanesti, fata adevarata a universitatilor, dincolo de ceea ce este scris in prezentarile arhi-cunoscute de promovare a diverselor institutii de studii superioare. Sunt probleme pe care le-am intampinat noi insine in momentul in care am fost nevoiti sa optam pentru o anumita universitate, facultate si specializare. Dorim prin acest proiect sa oferim cateva coordonate viitorilor studenti, actualilor studenti care se gandesc la o a doua facultate, precum si review-uri pentru fosti studenti.

Asteptam implicare din partea celor care cred ca tinerii merita sa fie indrumati pentru a face cea mai buna alegere inca dinainte de a se aseza pe bancile facultatii. Suntem deschisi parerilor studentilor si intrebarilor elevilor. Vom incerca sa prezentam si opiniile cadrelor didactice despre ceea ce se vrea sa se transmita, cu adevarat, studentilor, dar si lucruri pe care nu le pot cei din afara facultatilor.

Avem curajul de a ne exprima plangerile, satisfactiile, dezamagirile, bucuriile cu privire la viata de student si luptam sa imbunatatim situatia actuala pentru un viitor al nostru!

Gândeşte pozitiv! Fii motivat! Doreşte-ţi mai mult decât poţi obţine! - sunt doar câteva dintre îndemnurile pe care le aud şi le citesc aproape zilnic… nu, nu-mi sunt adresate şi poate că nu vă sunt adresate, dar sunt în jurul nostru, în jurul fiecăruia dintre noi!

Şi ce e rău în asta? - o să vă întrebaţi… E rău atâta timp cât aştepţi să se întâmple totul fără să acţionezi într-un fel, fără să progresezi… A progresa nu e numai a termina facultatea, a fi atent la cursuri şi a citi manualele… Sunt o sută de mii de oameni de aceeaşi vârstă cu tine care fac acelaşi lucru. Trebuie să ai ceva să fii peste ei, iar a executa doar lucrurile normale nu e nici pe departe suficient. E doar necesar! Iar pentru unii nici măcar.

Supraevaluarea e cea mai răspândită “boală” a prezentului şi, dureros de adevărat, e contagioasă. Există două soluţii: introducerea bolnavilor în carantină (ceea ce ar putea fi văzută ca o privare a libertăţii personale - vezi, Doamne!) sau exprimarea verde-n faţă. Minusul acesteia din urmă e că nu este înţeleasă, chiar dacă e cât se poate de evidentă. Inculpatul ajunge în situaţia în care afirmă că angajatorul e un ratat şi nu ştie ce spune.

Sistemul de învăţământ românesc e prost conceput. Îţi dă impresia că deţii infomaţii şi detalii impresionante şi ultra-mega-extraordinare. Câştigă cei care înţeleg că e doar o impresie, e ficţiune, e vis. Nu te angajează nimeni programator doar pentru că ai făcut informatică, nu te pune manager că ai făcut management, nu devii medic doar pentru că eşti student la medicină şi nu eşti actor pentru că te perfecţionezi la Bucureşti. Trebuie să o dai în bară de o sută de ori ca să ai succes o singură dată, dar şi s-o dai în bară e o artă.

Aşa că stai în banca ta pentru ca atunci când te ridici să râmai în picioare şi nu risca să pierzi punctul de sprijin cu totul!

Iris, Parazitii, Mircea Vintila, Fara Zahar, Geo da Silva si Compact vor concerta la Iasi in perioada 8-18 mai in cadrul celei de-a VII-a editii a FEstudIS.

Pentru mai multe detalii, click aici.

“Ce, ne duc la puşcarie că am luat titlul?“

Reacţia lui Tony (fundaş dreapta CFR Cluj) în momentul în care echipa a fost preluată de o dubă a poliţiei de la stadion

Va să zică, vineeeeee! Asta-i foarte bine! Cine mai ridică mâna?

Pentru mulţi e foarte greu, deşi majoritatea ne dorim să fim plăcuţi de cât mai mulţi din jurul nostru. Nu e singura contradicţie umană pe care am observat-o, dar e cea despre care vreau să scriu astăzi. A vorbi în faţa unui auditoriu cere pregătire, nu curaj… pentru că degeaba ai tupeu dacă nu ai ce să spui. Dacă ştii ce să spui, e absurd să afirmi că eşti emoţionat… emoţionat din ce cauză? că nu vei spune aceleaşi cuvinte pe care le-ai memorat anterior? Aceasta este o primă greşeală: discursul nu trebuie să fie o înşiruire de cuvinte de moment, discursul trebuie să însemne idei principale exprimate într-un mod original în momentul prezentării.

Ce fac eu bine când vorbesc în public:

• n-am un text predefinit, ceea ce îmi permite să improvizez;
• am în minte permanent ideile principale pe care vreau să le exprim, ceea ce mă ajută să nu mă pierd în cazul în care publicul mă pune la încercare;
• nu mă concentrez pe a-mi controla mişcările pentru că ar fi clar un focus pe altceva decât ceea ce am de spus;
• zâmbesc pentru că ştiu că m-am pregătit foarte bine şi sunt mulţumit;
• cunosc toate întrebările care îmi pot fi puse şi am răspunsul deja pregătit (eventual las anumite lămuriri pentru aceste eventuale întrebări), lucru care mă face să fiu sigur pe mine.

Ce nu fac bine când vorbesc în public:

• nu reuşesc (încă) să îmi îndrept privirea asupra tuturor celor din faţa mea - există un grup de persoane cărora mă adresez - e probabil şi din cauza faptului că vreau să fie totul clar şi explic celor pe care îi cunosc mai bine din auditoriu sau care îmi plac mie mai mult;
• caut deseori un suport vizual care să mă ajute - o planşă, imaginile proiectate, privirea unui coleg de prezentare - nu e bine pentru că dau senzaţia că vorbesc singur;
• am momente în care vreau să spun cât mai multe şi ştiu că sunt presat de timp şi nu iese tocmai bine, poate şi din cauza faptului că nu îmi fixez foarte repede lucrul prioritar care ar trebui spus.

Tu ce crezi despre vorbitul în public? E important să reuşeşti să faci o prezentare cât mai bună?

Caramel - Primul sărut

Înotătoarea română Camelia Potec a câştigat proba de 400 m liber din cadrul campionatelor Franţei, învingând-o pe campioana olimpică şi mondială Laure Manaudou, clasată doar pe locul trei. Potec, care e ligitimată la clubul Canet 66 Natation şi se pregăteşte în prezent cu fostul antrenor al franţuzoaicei, Philippe Lucas, s-a impus cu timpul de 4 min. 6 s 08/100, devansându-le pe Coralie Balmy, 4 min, 6 s 41/100, şi pe Laure Manaudou, 4 min. 6 s 67/100.

Este demn de consemnat că Manaudou a fost învinsă pentru prima oară pe distanţa sa favorită în ultimii patru ani.

Va să zică, nu vorbesc degeaba

“Dacă ar fi să-mi retrăiesc viaţa, aş face aceleaşi greşeli, numai că le-aş face mai repede.”

Tallulah Bankhead - actriţă americană

Într-un sfârşit, reuşesc să revin în această lume a celor care mă acceptă şi să răspund provocării. Recunosc că îmi va fi aproape imposibil să dau un răspuns pe măsura celor feminine pentru că e de înţeles că bărbaţii sunt mai schematizaţi şi mai puţin pricepuţi în a-şi expune gândurile, mai ales când vine vorba de femei.

Eu iubesc femeile pentru că ne ia o viaţă să aflăm cum gândesc şi când reuşim să ne dăm seama de câte ceva oricum e prea târziu… dar ele ne acceptă. Le iubesc pentru că anticipează că suntem în dificultate şi zâmbesc jucăuş ca să ne fâstâcească şi mai tare… Le iubesc că sunt mai frumoase dimineaţa când se trezesc decât seara machiate, le iubesc că îţi aduc micul dejun chiar dacă nu le spui că ţi-e foame, le iubesc pentru că te lasă să te uiţi singur la film, ele adormind pe umărul tău, chiar dacă “era filmul lor preferat”.

Eu iubesc femeile pentru că îţi spun tot timpul să fii atent la trafic şi îţi dau lecţii de condus chiar dacă e clar că aceste cunoştinţe sunt în favoarea ta, le iubesc pentru că reuşesc să te convingă că orice-ai spune tu e greşit şi varianta lor e cea mai bună, le iubesc pentru că aleg banca din parc cel mai puţin vizibilă trecătorilor, banca ce are un minunat copac alături şi lalele în faţă, le iubesc pentru că sunt lângă tine când totul merge prost.

Eu iubesc femeile când au nevoie de explicaţii despre tot ce facem în casă (reparăm tv-ul, punem o yală, strângem piuliţa la instalaţie), le iubesc că trebuie să ştie totul (la urma urmei, o să ne aducă aminte de ceva la un moment dat), le iubesc pentru că se bucură când primesc flori, bomboane şi pupici, le iubesc că te sărută când le duci la teatru sau la film, le iubesc că miros atât de bine tot timpul.

Eu iubesc femeile pentru că dincolo de toţi şi toate, există câte o singură femeie care ştie mai mult decât ştiu bărbaţii despre ei, care îţi face drumul în viaţă mai simplu, mai surprinzător, mai altfel decât te-ai aştepta să fie, care ştiu când să îţi spună “TE IUBESC!”.

DA, le iubesc!