Tailor. Tom Tailor

Ca un veritabil agent 007. Aşa ni s-a prezentat croitorul Tom sâmbătă, dis-de-dimineaţă. Pregătit, elegant şi cu soluţii la fiecare problemă. Dintre cele vestimentare, bineînţeles. Iar eu obişnuiesc să am probleme în magazinele de îmbrăcăminte pentru că mă ştiţi cu toţii cum arăt – slăbuţ şi firav. De cele mai multe ori, hainele pe care le probez îmi sunt ba prea largi, ba prea lungi, asta deşi mă îndrept întotdeauna spre mărimile cele mai mici. N-a fost cazul în magazinul Tom Tailor, acolo unde primele haine pe care le-am probat au fost şi singurele pentru că s-au potrivit perfect. Eu am pus din start ochii pe o cămaşă albastră, alături de care stilista Andreea Istrate mi-a sugerat un cardigan negru şi o pereche de blugi clasici. Şi uite-aşa, dintr-un simplu blogger ieşean a rezultat un model autentic de catalog, după cum se poate cu uşurinţă observa.

Chiar dacă sesiunea foto a fost una lungă de câteva ore, m-am simţit foarte comod în hainele îmbrăcate, acestea fiind lejere şi practice. Eu sunt un adept al vestimentaţiei sport, iar la Tom Tailor sunt o multitudine de variante în acest sens. Totuşi, schimbarea experimentată sâmbătă prin adoptarea unei ţinute îndreptate mai degrabă spre zona business mi-a schimbat perspectiva asupra modului în care priveam o astfel de îmbrăcăminte. Unii dintre cei prezenţi au observat chiar şi o schimbare de postură şi atitudine în ceea ce mă priveşte, elemente care demonstrează că m-am simţit în largul meu.

Am intrat atât de serios în rolul de model încât la întrebarea fotografului de la Studio Alb“Cine urmează la pozat?” -, aveam în permanenţă tendinţa să fac un pas în faţă, chiar dacă abia terminasem de privit ţintă înspre obiectivul aparatului. Totuşi, dacă aveţi cumva impresia că domnişoarele care defilează în regim full-time au un job de vis, daţi-mi voie să vă anunţ că vă înşelaţi. E nevoie de multă răbdare, de capacitate de rezistenţă şi, vrei sau nu, de multă voie bună. Distracţia n-a lipsit însă în ziua de sâmbătă pentru că am fost înconjurat de persoane vesele, puse pe glume şi cu zâmbete molipsitoare.

Evident, n-aş fi ieşit atât de bine în aceste fotografii fără ajutorul Senso Style şi fără cafeaua şi brioşele de Teo’s Cafe. Le mulţumesc Andreei Marc şi Andreei Maglan, Marketing Manager Tom Tailor România, pentru invitaţia de a lua parte la această experienţă inedită şi promit să nu uit de prima mea şedinţă foto în cazul în care Cătălin Botezatu mă va contacta pentru prezentările sale de modă. Iar la viitoarea sesiune de cumpărături, treceţi pe listă o vizită la magazinul Tom Tailor. N-o să regretaţi!

Blogger ieşean, model Tom Tailor

Ciudată asociere, nu-i aşa? Şi totuşi, pentru o zi această alăturare va fi posibilă. Cum anume? Păi, foarte simplu, cu ajutorul magazinului de îmbrăcăminte Tom Tailor din Palas Mall care a hotărât să-şi transforme pe 20 octombrie sloganul “We dress people” într-un îndrăzneţ “We dress bloggers”.

Aşadar, 15 reprezentanţi ai blogosferei şi presei ieşene – 7 prezenţe feminine fermecătoare şi 7 bărbaţi straşnici (şi eu, ca să iasă socoteala) – vor fi pentru câteva ore modelele oficiale Tom Tailor. “Ne-am gândit ca pentru evenimentul de la Iaşi să renunţăm la defilările clasice cu fotomodele şi să apelăm la oameni care pot înţelege mai bine şi transmite mai departe corect conceptul pe care noi îl promovăm”, explică Andreea Maglan, Marketing Manager Tom Tailor România, această iniţiativă.

Îmi place stilul adoptat de Tom Tailor, cu haine ce pun accentul pe un aspect relaxat, activ sau sportiv, fiind potrivite atât pentru birou, cât şi pentru ieşiri în oraş. Linia lor casual se adresează deopotrivă femeilor şi bărbaţilor cu vârste între 25 şi 45 de ani. Sunt convins că în noi cincisprezece vor reuşi să se regăsească mult mai multe categorii de oameni decât în modelele clasice pentru că suntem şi mai înalţi, dar şi mai scunzi, cu forme destul de departe de dimensiunile perfecte, cu păr mai lung sau foarte scurt, de nuanţe diverse. Mai naturali.

Pentru mine a fi model pentru o zi e o experienţă total nouă şi incitantă, aşa că n-am putut refuza invitaţia Andreei Marc de a lua parte la această aventură. Am auzit tot timpul că pregătirile pentru o prezentare de modă sau o şedinţă foto durează ore întregi sau chiar zile, însă aştept să descopăr dacă nu cumva e doar un mit sau care sunt elementele care conduc la această situaţie. Sunt, totodată, curios cum e să-ţi aleagă altcineva garderoba, mai pe şleau, să te îmbrace altcineva, în speţă stilistul, respectiv Andreea Istrate. Evident, interesul crescut se va menţine şi la salonul Senso Style, acolo unde voi fi machiat în premieră şi coafat. Şi după tot alintul acesta, voi arăta atât de bine încât voi fi de pus în ramă, iar de asta se va ocupa Studio Alb. Ca să rezistăm cu toţii eroic, cei de la Teo’s Caffee au fost amabili să ne asigure cafeaua şi brioşele.

Zic să vă uitaţi bine la mine zilele astea, căci de sâmbătă s-ar putea să fiu de nerecunoscut!

Serbări cu voci de bloggeri şi gust de bere

Sâmbăta ce tocmai a trecut nu prevestea nimic din ceea ce s-a întâmplat. Motiv pentru care abia astăzi mi-am revenit în totalitate pentru a putea relata pe îndelete aventurile. Ziua a început conform planului, pe terenul de tenis. Nu, de data aceasta n-am fost pe teren, ci în tribunele Arenelor CFR, acolo unde am urmărit prima semifinală din turneul futures feminin care a durat nici mai mult, nici mai puţin de 3 ore şi 20 de minute. Un meci plăcut şi un soare insistent care a lăsăt ceva urme şi pe pielea mea.

În jurul orei 18, am ajuns în faţa Palatului Culturii, unde toată lumea era pregătită de startul Serbărilor Timişoreana la Iaşi. Hanul amenajat de Timişoreana la faţa locului şi care va rămâne până pe 21 iulie era împărţit în două – tabăra Hangiului Priceput şi cea a Hangiţei Dichisite, care şi-au disputat supremaţia pe tot parcursul serii cu ghicitori pentru băutorii de bere posesori de minte ageră şi cu dezbateri muzicale (vioară şi pian pe de o parte, chitară şi voce de folkist de cealaltă).

Atmosferă plăcută, însă nici pe jumătate asemănătoare cu cea care avea să se creeze după ce grupul de şcolari al blogosferei ieşene a ajuns din excursie (una despre care s-au rostit numai cuvinte de laudă care îl făceau şi pe cel mai indiferent om de pe planetă să îi pară rău că nu a fost şi el prezent) la locul cu pricina. Gălăgie mare, poveşti interesante, zâmbete nenumărate şi halbe de bere cu nemiluita, semne că Serbările Timişoreana au început cu adevărat.

Totuşi, momentul care ne-a cucerit pe toţi cei prezenţi sâmbătă seară a fost concertul invitaţilor speciali, Leo Iorga & Pacifica, care ne-au adus aminte de melodii mai vechi ale formaţiilor Cargo şi Compact, al cărui solist Leo Iorga a fost, dar şi melodii din repertoriul străin care ne-au ridicat de pe scaune. Ridicat e puţin spus, de fapt am început să dansăm în toată regula. Iar pe piesa După ani şi ani, ne-am pus şi vocile la treabă.

Serbările Timişoreana continuă până sâmbătă, 21 iulie, când este programat un concert al lui Mihai Mărgineanu. Dar nici celelalte seri din timpul săptămânii nu vor fi lipsite de note muzicale, mâine şi poimâine atmosfera fiind întreţinută de trupa The Sixteens, iar următoarele două zile vor fi stropite cu muzică germană. Inevitabil, se simte iz de festivalul berii pentru că observi în jur feţe dubioase ca la orice activitate în aer liber la care are acces oricine, însă dacă aduni prieteni să umpli o masă întreagă şi vă delimitaţi colţişorul vostru, o seară la Hanul Timişoreana poate deveni o experienţă foarte plăcută!

Eu m-am simţit bine împreună cu bloggerii din Iaşi, drept dovadă ne-am prelungit momentele de voie bună în Underground. Pe lângă cei cu vechime pe care îi ştiam de ce sunt în stare, i-am cunoscut îndeaproape şi pe reprezentanţii mai noi care nu s-au lăsat mai prejos şi au pus umărul, mâinile, picioarele şi vocile la bătaie pentru o petrecere ad-hoc. E de repetat! Poate la o seară de karaoke dedicată bloggerilor. Nu-i aşa, Andreea?

Nota bene: Dacă veţi descoperi în zilele ce urmează prin diverse locuri poze cu mine din ziua de sâmbătă (ceea ce sigur se va întâmpla) şi vi se vor părea prelucrate, ei bine, chiar sunt!

Vânătorii de comori

La prima ediţie a Blog Olympics spuneam că bloggerii ieşeni sunt antrenaţi pentru Jocurile Olimpice de la Londra. A trecut un an de atunci, iar Olimpiada dedicată bloggerilor a ajuns deja la a treia ediţie. Va să zică, organizatorii de la ÎnOraş.ro s-au ţinut de promisiunea de a face din acest eveniment o tradiţie şi merită toate laudele. După fotbal, baschet, tir cu arcul sau tenis de masă, iată că a venit momentul ca la Blog Olympics 3 să căutăm comori. Goana după premii va avea loc sâmbătă, 7 iulie, de la ora 10.30, în cadrul ansamblului Palas.

Fac parte din echipa de vânători a lui Răzvan, alături de alţi trăgători pricepuţi – Alex, Iulia şi Daniel. Şi pentru că nu avem foarte multe detalii asupra probelor cu care ne vom confrunta de-a lungul competiţiei şi mintea mea a intrat deja pe modul de căutare de indicii, am încercat să desluşesc traseul pe baza imaginilor din afiş. E clar că vom începe cu primirea unor prime informaţii care să ne ghideze spre următoarele locaţii, vom vorbi la telefon, vom face poze, vom intra prin restaurante/Food Court unde s-ar putea să interacţionăm cu vreun chelner/barman, ne vom urca pe biciclete, vom citi cărţi, vom avea parte şi de probe sportive ce vor implica mingile de fotbal şi baschet şi ne vom da cu skateboard-ul spre linia de sosire. Astea sunt doar presupunerile mele, ce va fi cu adevărat vom afla abia sâmbătă la faţa locului.

Distracţia va continua şi după încheierea aventurii de la Palas cu o petrecere în aer liber la Complexul de Agrement “Colţ de Rai” din Popricani.

Ne vedem cu puştile încărcate la Blog Olympics 3!

În căutarea primei medalii olimpice

Dacă la prima ediţie a Olimpiadelor bloggerilor din Iaşi am fost mai relaxat, încercând să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie fazele spectaculoase din teren, de această dată voi fi implicat activ în lupta pentru câştigarea medaliilor. Blog Olympics, varianta de primăvară, va avea loc sâmbătă, pe 3 martie, de la ora 10, la Decathlon.

La competiţie vor participa patru echipe care se vor duela în cadrul a trei discipline: tenis de masă, tir cu arcul şi streetball. Eu fac parte din echipa Alexandrei care a fost suficient de amabilă să mă accepte în dream team-ul pe care şi l-a creat. Jocul pe care l-am şi votat şi la care mă pricep cel mai bine dintre cele trei este tenisul de masă. Deşi nu l-am mai practicat de ceva timp, sper ca reflexele din clasele gimnaziale ce mă ajutau să câştig turneele organizate ad-hoc în curtea liceului Energetic cu prietenii din cartier să mă ajute să nu mă fac de râs şi (poate) să-mi ofere o medalie.

La streetball scoatem din calcul medalia de aur pentru că Cezar şi Răzvan din echipa Iuliei sunt de departe cei mai buni dintre noi şi nu vor avea nici problemă în a ne ridiculiza. În cele din urmă, tirul cu arcul va fi o experienţă nouă pentru noi toţi şi va conta cât de repede vom intra în pielea lui Robin Hood şi cât de norocoşi vom fi.

Liber la mişcare şi să câştige cine e mai în formă la început de primăvară!

van Basten pentru o zi

De fapt, pentru două ore. Sau ca să fiu şi mai exact, pentru două meciuri de 30-40 de minute. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu fotbalul şi cu istoria acestui sport, Marco van Basten e un fost atacant olandez care a evoluat între 1987 şi 1995 la echipa italiană AC Milan. Şi “de ce ar trebui să intru eu în pielea acestui personaj?” ar fi o întrebare firească în acest moment. Răspunsul e simplu: am acceptat provocarea agenţiei de turism Icar Tours de a participa la unul dintre cele 15 evenimente ce le organizează cu prilejul aniversării a 15 ani de activitate. Apropo, felicitări, la cât mai mulţi şi mai rodnici în continuare!

Anunţul l-am observat imediat cum l-a postat căpetenia Somnulescu pe site-ul ce se doreşte a reprezenta comunitatea bloggeristică ieşeană. Aveam la dispoziţie trei echipe cu nume răsunătoare din Europa: FC Barcelona, Manchester United şi AC Milan. Alegerea a fost relativ uşoară – deşi se regăseau două formaţii pe care le simpatizez încă de când am început să înţeleg fotbalul, ştiam că sunt mulţi bloggeri care iubesc şi-şi doresc (mai mult decât mine) să joace sub tricoul Barcelonei. În poarta Milanului de Bahlui mă aştepta cuminte (sau nu, dar cu siguranţă cu-o bere în mână) Somnulescu, iar după înregimentarea mea a fost o formalitate completarea echipei: m-au urmat cu speranţă-n suflet Cipoc, Sakin şi Epox.

Adversarele au şi ele loturi cât se poate de competitive. Barcelona porneşte şi la Iaşi favorită la câştigarea trofeului cu Pavel, un portar pentru care expresia “şut şi gol” e valabilă doar pentru buturile adverse, Paul, pe post de al doilea portar şi ca să nu mai rămână (la propriu) vreun colţişor prin care să se strecoare mingea, Claudiu şi Ettiene care ne vor privi de la înălţime şi, bineînţeles, “Balonul de Aur” al blogosferei ieşene, Manu. De cealaltă parte, necunoscătorii fenomenului ar putea spune că Manchester United vine cu echipa a doua şi că e o pradă uşoară. Eu spun însă că nu e de glumit niciodată cu englezii. Chiar dacă vin fără un portar de meserie, apărătorii Relansat şi Alex Negru au statistici foarte bune şi pot apărea oricând la finalizare, iar Lucicx şi Radu au principala calitate de a te surprinde când te aştepţi mai puţin (adică mai mereu). Nu mai menţionez cât de surprinzător poate fi Vasile Marin pe care nu l-am urmărit jucând niciodată până acum.

De obicei, pornesc în astfel de competiţii fără un obiectiv, însă de această dată vreau să îmi trimit unul dintre cei doi atacanţi pur sânge – Ciprian (pe care, fie vorba între noi, l-am mai ajutat o dată) şi Bogdan – într-un week-end la Pensiunea Lostriţa şi cum altfel aş putea face asta dacă nu oferindu-le nişte pase şi câteva goluri pe tavă. Sper acum să nu se ia la bătaie pe teren! Şi-mi mai propun să mă îmbrac bine de tot pentru că tare-i posibil ca pe 11 februarie, de la ora 15, în balonul de la Magic Sport Pub să nu fie grade cu plus.

Drept urmare, cine doreşte să urmărească bloggeri zgribuliţi alergând permanent, mai mult ca să nu îngheţe şi mai puţin după minge, să se echipeze corespunzător şi să-şi ia un termos cu ceai la purtător!

Olimpiadele bloggerilor ieşeni

Pentru ca aşteptarea Olimpiadei de vară de la Londra din 2012 să fie mai uşoară şi ca să mai existe încă un motiv pentru a face mişcare în Iaşi, ÎnOraş.ro a venit cu o iniţiativă de apreciat – organizarea Olimpiadelor pentru deţinătorii de bloguri care, între noi fie vorba, nu mai stau de multă vreme doar în faţa calculatoarelor. Blog Olympics, aşa cum a fost intitulat evenimentul, va avea loc duminică, 10 iulie, de la ora 10, pe terenurile de la Decathlon Iaşi.

La această primă ediţie, bloggerii se vor duela în cadrul a două probe care vizează cele mai populare sporturi din România: fotbal şi baschet. Vor fi câte patru echipe la fiecare probă, cea mai interesantă regulă fiind aceea că atât la fotbal, cât şi la baschet este obligatorie prezenţa în teren cel puţin a unei fete pe durata meciurilor.

Mi-aş fi dorit tare mult să particip la competiţie şi, cu siguranţă, aş fi fost deja înscris până acum dacă n-aş fi fost dorit într-un alt rol şi anume, acela de a prezenta echipele şi de a comenta meciurile care se vor disputa. Desigur, experienţa mea în acest domeniu se reduce la două partide de fotbal în sală între profesorii şi studenţii de la FEAA, însă voi încerca să mă ridic la un nivel acceptabil. 🙂

Aşa că cine vrea să îi vadă pe bloggeri la lucru pe terenul de sport, nu ezitaţi! Am auzit că se fac şi nişte concursuri pentru cei din tribune. 😉

Braşov sau Cum bloggerii renunţă la tastatură

Week-end-urile sunt, în general, pline de fotbal. Din Australia şi Japonia până în Argentina şi Mexic, campionatele naţionale îşi fac loc săptămânâ de săptămână pe micul ecran şi oferă multora o nouă ocazie de a pierde vremea. De ce ar fi acest week-end mai special? E simplu, pentru că bloggerii de pe tot cuprinsul ţării s-au hotărât să afle care-i oraşul cu internauţii mai pricepuţi la dat cu piciorul în minge. Iaşul nu s-a lăsat până nu a adunat opt viteji care să îi reprezinte.

Şi uite-aşa, alături de Pavel, Somnulescu, Ettiene, Bog, Marius, Vali şi Dany, voi fi şi eu prezent sâmbăta aceasta la Braşov la Cupa Canyon Sport Meet, acolo unde ne vom duela cu echipele din Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov, Timişoara şi Oneşti.

Şi aşa cum le stă bine echipelor care se respectă, avem şi tricouri personalizate, mulţumită tu.ro:

Eu nu promit nici trofeul, nici meciuri câştigate, nici măcar că voi da gol, dar promit că o să mă distrez cu sau fără minge. S-auzim de bine!

Bun găsit, Piatra Neamț!

M-am decis într-un final să dau curs celei mai mari provocări din viața mea, așa că mi-am luat băgăjelul și m-am transferat mai aproape de munte, la Piatra Neamț. Nu știu dacă orașul mă va găzdui două luni sau pentru totdeauna, însă cert e că pentru o perioadă nedeterminată mă voi confrunta și voi dezbate ceva mai mult problemele nemțene. Mă voi bucura de un oraș (mai) liniștit, pe care îl pot străbate la pas într-un interval acceptabil de timp, voi trăi cu iluzia unui loc de muncă stabil, voi cunoaște oameni noi și, bineînțeles, voi fi lângă ea și familia ei.

M-am despărțit de multe lucruri dragi, de care sunt absolut convins că-mi va fi dor mai devreme sau mai târziu. O să-mi lipsească acordurile chitării lui Ursuleț, grătarele cu Andrei, plimbările și discuțiile cu Alex Ilie, ședințele AltIași, concertele (alea puține și bune), voia bună și contradicțiile de la Balenă…

Da, e prima oară când plec din Iași, nu-mi pare rău, n-am așteptări mari și sper să descopăr altceva. Rămâne de văzut ce va ieși!

De ce există SportînIaşi.ro?

Este o întrebare la care, probabil, ar fi trebuit să răspund încă din februarie, atunci când m-am hotărât să lansez oficial sportiniasi.ro. Poate dacă aş fi făcut-o n-ar mai fi apărut această dilemă a meşterului relansat care, deşi îndreptăţită, nu cred că se adresează cui trebuie.

Bun, să ne înţelegem din start că acest site a fost conceput doar din pasiune şi din dorinţa expresă de a-mi demonstra în primul rând mie faptul că se poate face presă sportivă pornind de la zero şi în ceea ce priveşte experienţa, dar mai ales în ceea ce priveşte relaţiile cu oamenii implicaţi în viaţa sportivă ieşeană. Acestea fiind zise, nu contest cererea celui care a început să mă viziteze undeva prin iunie, însă aceste pretenţii de profesionalism nu ştiu dacă ar trebui cerute unui blog de studenţi aflaţi în vacanţă, ci mai degrabă unor site-uri finanţate şi, mai ales, acelora care au obligaţia morală de a fi updatate la timp. Lucru care se întâmplă rareori.

Nu e nici pe departe o scuză şi recunosc că am pornit la drum cu ideea de a crea un site cu informaţii în timp real despre ce se întâmplă pe plan sportiv în Iaşi. Mi-am dat un termen de patru luni în care am observat ce se poate şi ce nu se poate realiza la acest nivel şi pot să spun că nu mi-am atins scopul propus. Mi-am dat seama că sporturile care nu sunt mediatizate suficient de bine îşi merită soarta pentru că nu e neapărat vina jurnaliştilor, ci mai degrabă a celor din cadrul cluburilor care nu ştiu să se lase ajutaţi şi care, pur şi simplu, doresc să rămână în umbră neoferind informaţii celor care vor să le scrie. Exemplele sunt nenumărate – Clubul Sportiv Municipal Iaşi, Asociaţia Judeţeană de Tir Iaşi, Asociaţia Judeţeană de Judo Iaşi, Clubul Sportiv Şcolar Unirea Iaşi, Asociaţia Judeţeană de Şah Iaşi şi lista poate continua.

De asemenea, există şi oameni dedicaţi şi pe care am avut privilegiul să îi cunosc şi care m-au ajutat enorm în demersul meu de a oferi informaţii despre sportul ieşean. Voi începe cu domnul Dan Teodorescu, ofiţerul de presă al Clubului Sportiv CFR Iaşi, cel care a avut încredere în proiect încă de la bun început, a contribuit la conţinutul site-ului şi ne-a întrodus în lumea presei sportive din Iaşi. De asemenea, foarte deschişi au fost cei din conducerea echipei de volei feminin Penicilina Iaşi, antrenorii echipelor de baschet masculin şi feminin, antrenorul Costel Schender de la echipa de handbal masculin, antrenorul Adrian Kereszy de la formaţia a doua de fotbal a Politehnicii Iaşi sau profesorii de la Liceul cu Program Sportiv de la secţia de atletism.

Am descoperit presa sportivă ieşeană la un nivel mediocru, slăbită, învechită. O situaţie în care majoritatea preferă să copieze comunicate de presă sau ştirile scrise de altcineva şi să îşi treacă ulterior propria semnătură, o presă cu prea puţine editoriale, iar cele existente slab documentate, o presă sportivă care se târâie aşa cum o face şi sportul de performanţă. Nu am aflat încă dacă e vina jurnaliştilor sau a şefilor acestora, însă situaţia nu e deloc roz. Desigur, sunt şi oameni care fac ceea ce se presupune că ar fi nevoit să facă un jurnalist sportiv – merg la competiţii, se interesează, scriu propriile editoriale şi aici i-aş menţiona pe Lucian Minuţ, Dragoş Gaspar, Liviu Suceveanu sau Ovidiu Minea. Nu i-aş recomada ca modele pentru studenţi, însă sunt peste tot ceea ce există în rest.

Astfel, dacă cineva crede că poate face mai mult decât mine cu proiectul SportînIaşi.ro, îl aştept cu drag să mă contacteze. De asemenea, dacă sunt ieşeni pasionaţi de sport care vor să scrie pe site, îi voi primi cu braţele deschise. Până una-alta, în această lună, voi încerca o altfel de abordare a ştirilor, în limita timpului disponibil, comentând mai mult şi propriile ştiri, dar şi articolele interesante din presa locală.

În rest, s-auzim de bine!