La Palas, Iepurașul aduce ouă de ciocolată belgiană Leonidas

„Cât de mult mi-aș dori să am între 4 și 12 ani!” – aceasta este afirmația care se citește în ochii tuturor celor care trec zilele acestea prin zona Atrium din Palas, acolo unde Ciocolateria Leonidas a amenajat un distractiv labirint pentru copii. Vineri seară, am avut plăcerea să simt pentru câteva minute (fie vorba între noi, nici acum nu mi-a trecut entuziasmul) aceleași senzații pe care le experimentează puștii care acceptă provocarea Iepurașului de Paște și se avântă pe traseul întortocheat al labirintului.

Bucate-alese și taraf găsești, din plin, la Popas

La Popasul Păcurari, evident, locul în care bloggerii ieșeni s-au distrat pe cinste la o nouă întâlnire plină de râsete, voie bună și, de data aceasta, mulți și dezorganizați pași de dans. Vorba aia, ne pricepem la scris, nu la dat din picioare. Seara de la Popas a fost parcă desprinsă din povești, în sensul că a părut nesfârșită, fără capăt, când credeai că-i gata, tot mai apărea ceva în peisaj. Dar Dumnezeu să ne ție, căci cu Epox în poveste, înainte mult mai este!

Principala problemă la povestea noastră este că eu îmi amintesc doar frânturi din ea.

Seară spaniolă la Madrileña

Începutul de 2015 reînvie tradiția blogosferei ieșene de a se întâlni în mod constant și, la fix o lună distanță de precedenta adunare, ne-am revăzut la un nou blogmeet, găzduiți fiind de proaspăt-deschisul restaurant La Madrileña. Aflat pe strada I.C. Brătianu, la numărul 30, chiar în partea laterală a Teatrului Național, restaurantul cu specific spaniol se remarcă imediat ce îi treci pragul ca un spațiu intim, liniștit și primitor, ideal pentru o cină romantică în doi sau pentru un prânz la care se pot discuta în tihnă diverse afaceri. Luând în calcul apropierea de Teatrul Național, nu trebuie exclusă nici servirea mesei înainte sau după o piesă de teatru ori un spectacol de operă.

Mihaela Rădulescu și Bebe Cotimanis – plusvaloare pentru Românii au talent

Am urmărit cu plăcere primele sezoane ale show-urilor Got Talent, The Voice, X Factor, atât pe cele din Marea Britanie, cât și producțiile americane. Ușor de bănuit că am fost entuziasmat când am aflat de preluarea formatelor și în România, mai ales că producțiile anterioare ale televiziunilor autohtone în ceea ce privește concursurile erau penibile la momentul respectiv. În primul an de Românii au talent, am avut ocazia să fiu în sală la preselecțiile de la Piatra Neamț și, cu tot elanul resimțit pentru prima ediție, tot nu am fost impresionat de ce au realizat cei de la Pro TV.

Flori, fete sau… multe joculețe @ Il Camillo

Ultima zi de iarnă, respectiv 28 februarie în acest an, nu putea fi sărbătorită mai potrivit decât cu o primă întâlnire pe 2015 între bloggerii ieșeni, mai vechi și mai noi. Zis și făcut. Irina Enea a organizat probabil printre cele mai rapide blogmeet-uri în sensul că s-a trecut de la idee la o listă preliminară și întâlnirea propriu-zisă într-un timp extrem de scurt. Ceea ce merită felicitări și plecăciuni politicoase. O altă chestie inedită a fost că Irina ne-a invitat într-un loc în care puțini dintre noi mai fuseseră, la restaurantul Il Camillo din Podul de Piatră.

Legend(ary) Night

Vara aceasta, am ajuns deseori pe nou-deschisa terasă Legend de lângă Palas. Dacă treceți pe lângă Hotel Moldova când vă duceți sau plecați de la Palas Mall, e imposibil să nu o fi observat. Mai ales că este “păzită” cu strășnicie de un taur de culoare neagră care, contrar aparențelor, te face curios să descoperi legendele ascunse în meniul terasei. Am vizionat aici majoritatea meciurilor de la Campionatul Mondial de Fotbal, dar și unele partide de tenis ale Simonei Halep în cadrul turneului de la Wimbledon.

Iașul joacă darts

Joacă des, cu pasiune și cu zâmbetul pe buze. Zâmbind și bucurându-se de joc i-am regăsit și duminică seară pe membrii clubului de darts din Iași, un grup care adună peste 30 de membri, oameni care își etalează săptămânal priceperea la aruncarea săgeților la țintă. N-a fost prima oară când am văzut cum se desfășoară un concurs de darts, însă a fost o premieră să particip într-o competiție de darts. Și ca să nu ne speriem, experții de la Iași Darts Club au organizat o minicupă a bloggerilor, la care ne-am adunat 8 pretendenți – 7 băieți și-o fată. De cum am ajuns, Vali ne-a oferit săgețile lui ca să exersăm aruncările.

Fie ploaie, fie vânt, tot cu fotbalul în gând!

Sursă foto: demotix.com

Duminică, 15 septembrie, ora 8 (dimineața, nu seara). Mă trezesc și mă uit pe geam. Ploua cu găleata, iar cine e din Iași realizează în ce fel a plouat în zilele trecute. Eu la ora 11 aveam meci, cum am spus-o în articolul anterior.

Fotbalist de meserie

Mi-a plăcut dintotdeauna să joc fotbal. Asta se știe deja. Încă de pe vremea când băteam mingea pe spațiul verde din fața blocului spre disperarea vecinilor care se chinuiau s-o mai ude și să planteze niște arbuști “ca să fie mai frumos și la noi” îmi doream să pot juca la o echipă într-un mod organizat.

UMAMI, gustul care se discută

Umami este unul dintre cele cinci gusturi de bază, alături de dulce, sărat, acru şi amar. Se spune că e un gust destul de persistent şi dificil de descris. Dacă nu aţi aflat încă de existenţa sa, nu trebuie să vă faceţi griji foarte mari pentru că a fost descoperit abia în 1908 de un profesor japonez. Joi seară am întâlnit însă un grup de persoane care nu numai că ştiu ce reprezintă umami, dar chiar au creat o firmă de livrări la domiciliu cu acest nume. Am avut plăcerea să iau parte în Arte Cafe la o degustare a câtorva dintre sortimentele de pizza pe care UMAMI le propune pentru gurmanzii ieşeni.

UMAMI s-a născut în luna aprilie a acestui an la dorinţa unor devoratori de pizza de a crea produse pe placul lor, cu ingrediente aduse chiar din Italia şi după reţete clasice napoletane. Ca la mami acasă. În timp ce specialităţile de pizza erau proaspăt scoase din cuptorul cu lemne şi se îndreptau spre destinaţia finală (nu atât Arte Cafe, cât burţile noastre), am fost invitaţi să gustăm din ingredientele folosite pentru prepararea acestora în starea lor naturală. Eu am decis să am răbdare în etapa asta şi am ales doar câteva fructe de mare, parmezan, mozzarella şi puţin prosciuto, toate foarte bune.

Câteva clipe mai târziu, şi-au făcut intrarea invitatele speciale ale serii – primele patru sortimente, din care eu am încercat Capriciossa şi Rusticana, cea din urmă dovedindu-se a fi între primele din top la sfârşitul serii. Pentru că voiam neapărat să fac o comparaţie cu o Margherita mâncată la Roma, am cerut organizatorilor ca în următoarea serie să se afle şi această “clasică”. Şi n-aveam să regret alegerea pentru că a fost cea mai bună Margherita pe care am mâncat-o în Iaşi şi foarte aproape de gustul celei din Italia. Am fost plăcut surprins să descopăr şi un alt sortiment pe care nu l-am mai întâlnit la noi, respectiv pizza cu cartofi pai, numită foarte sugestiv – Pollo e Patatine. Am mai gustat şi din Calzone Royale, o specialitate deloc potrivită pentru mine, fiind destul de dulce deasupra. Am înţeles că e posibil să fi fost de vină oţetul balsamic. În orice caz, n-aş recomanda-o celor care sunt înnebuniţi după o pizza clasică.

La a treia serie am spus pas pentru că, pur şi simplu, gustasem deja prea mult şi prea bun. Am auzit totuşi recomandări foarte bune pentru Norma, o pizza cu vinete. Deşi nu a fost adusă joi seară, mi-ar plăcea să încerc Bufala, care are în compoziţie mozzarella de bivoliţă. Iar dacă n-am chef de pizza, aş putea să aleg din meniu paste, salate sau chiar sandwich-uri. Circulă vorba că livrările nu sunt la fel de rapide ca la alţii, însă nu poţi să afli până nu încerci, aşa că… Alo, UMAMI? A, iar dacă nu vreau să-i sun, îi găsesc pe site şi pe Facebook. S-avem poftă!

Foto 1: Alice Ciobanu; Foto 2: Andreea Holban