Bun găsit, Piatra Neamț!

M-am decis într-un final să dau curs celei mai mari provocări din viața mea, așa că mi-am luat băgăjelul și m-am transferat mai aproape de munte, la Piatra Neamț. Nu știu dacă orașul mă va găzdui două luni sau pentru totdeauna, însă cert e că pentru o perioadă nedeterminată mă voi confrunta și voi dezbate ceva mai mult problemele nemțene. Mă voi bucura de un oraș (mai) liniștit, pe care îl pot străbate la pas într-un interval acceptabil de timp, voi trăi cu iluzia unui loc de muncă stabil, voi cunoaște oameni noi și, bineînțeles, voi fi lângă ea și familia ei.

M-am despărțit de multe lucruri dragi, de care sunt absolut convins că-mi va fi dor mai devreme sau mai târziu. O să-mi lipsească acordurile chitării lui Ursuleț, grătarele cu Andrei, plimbările și discuțiile cu Alex Ilie, ședințele AltIași, concertele (alea puține și bune), voia bună și contradicțiile de la Balenă…

Da, e prima oară când plec din Iași, nu-mi pare rău, n-am așteptări mari și sper să descopăr altceva. Rămâne de văzut ce va ieși!