Mulţumesc, Andrei Pavel!

N-am prins vremurile de glorie ale lui Ilie Năstase sau Ion Ţiriac (da, a fost jucător de tenis!) când câştigau turnee de Mare Şlem şi făceau partide de neuitat în Cupa Davis. Am ratat perioada glumelor de pe terenul de zgură, rachetelor din lemn şi ale meciurilor în alb-negru. Dar am descoperit plăcerea de a urmări mingiuţa verde în drumul ei de la dreapta spre stânga şi retur, de a nota punctele de 15, 30 sau 40, de a număra game-urile şi seturile…

Am văzut un român care este un adversar de temut pentru oricare alt jucător din circuitul ATP, un român care transpira aruncându-şi rivalii dintr-o parte în cealaltă a terenului şi pe care îi păcălea elegant cu o scurtă la fileu, un român care şi-a ţinut ţara de unul singur în Grupa Mondială a Cupei Davis ani de-a rândul, un român de al cărui forehand se ferea chiar şi Federer, un român care scotea din mănuşă reveruri implacabile, un român dedicat tenisului. Mulţumesc, Andrei Pavel!

Andrei Pavel s-a retras din activitatea de tenisman când mulţi dintre noi dormeam, în această dimineaţă, după câteva mingi schimbate cu un tânăr de perspectivă cu 13 ani mai tânăr, întâmplător cap de serie numărul 4 la Open-ul australian din acest an, Andy Murray. Dar Andrei Pavel nu este cu nimic mai prejos decăt Ilie Năstase sau Ion Ţiriac. O să îmi amintesc întotdeauna sfertul de finală de la Rolland Garros împotriva lui Juan Carlos Ferrero. Spaniolul conducea cu 2-1 la seturi. În setul 4, la scorul de 5-5, a ănceput să plouă. Aşa a fost să fie. Continuarea meciului a fost programată pentru următoarea zi. Andrei a urcat în maşină şi a plecat spre Stuttgart, acolo unde soţia lui a născut o fetiţă. A pierdut şi setul 4, dar nu a mai contat… a fost un meci mare!