Individ vs. Colectivitate

Nu, nu vreau să găsesc plusuri şi minusuri acestor două tabere, ci din contră, vreau să demontez acest “versus” care, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe. Motivul e foarte simplu: comportamentul rămâne acelaşi indiferent dacă sunt sau nu singur, voi fi bucuros într-o situaţie dată şi dacă nu e nimeni lângă mine şi dacă sunt doi oameni trişti în compania mea. Ţine de mine, nu de cei care sunt în jurul meu. Cuvântul care, totuşi, face diferenţa dintre cele două cazuri este “moderaţie”. Mă voi bucura doar în sinea mea sau la un nivel acceptabil când cei de lângă mine nu au aceleaşi motive de bucurie. E o regulă nescrisă pentru a trăi în societate, de a fi pe aceeaşi undă cu cei care vieţuiesc alături de tine.
În aceeaşi ordine de idei, voi încerca să ascund o oarecare stare de insatisfacţie dacă cei de lângă mine sunt fericiţi. Aceste mici discrepanţe duc la afirmaţii de genul “mi-ai stricat seara” sau “totul a fost bine până ai venit tu” sau “măcar de ne-ai fi lăsat în pace”. Dacă nu poţi accepta starea majorităţii, caută să îţi găseşti refugiul într-un loc unde există starea de care ai nevoie, unde te poţi simţi aşa cum îţi doreşti fără să schimbi starea de spirit a celor din jurul tău, chiar dacă acel loc e undeva departe. Mai bine lupţi să îl descoperi şi să îl atingi decât să atragi atitudini negative, pe care le vei regreta.
Există, cu siguranţă, şi o doză de egoism când refuzi să accepţi aceste lucruri. A vrea să fie bine pentru tine sau ca starea ta să fie preluată de cei din jur denotă o oarecare dorinţă de impunere, o obligativitate, o forţare a celorlalţi de a-şi renega propriile sentimente şi de a intra sub aceeaşi energie pe care doar tu o ai. Fericirea sau tristeţea pot fi ale unui individ şi, uneori, ale unui întreg, dar în niciun caz ale unei colectivităţi, ale unui grup mare. Ori stai în banca ta şi te bucuri de jumătatea plină sau chiar de paharul umplut, ori accepţi goliciunea din jurul tău şi te conformezi situaţiei – cale de mijloc nu există.

Advertisements

1 thought on “Individ vs. Colectivitate”

  1. Uneori e sanatos sa fim egoisti; grija pentru cei din jur trebuie sa aiba o limita, nu ne putem raporta mereu la ceilalti, devenind un plan secund, mereu sensibil la factorul social. Pur si simplu nu e pozitiv, nici dpdv psihic, nici fizic.
    O doza de egoism corect administrat face bine.

    La meciul Olanda – Rusia, am vazut pe stadion, suporteri ai celor doua echipe traind stari diferite, unii langa altii… Intr-o astfel de situatie nu prea mai poti sa stai in banca ta cand nationala iubita de tine marcheaza/ e condusa… Tu tipi/plangi de fericire (presupunand ca esti rus), iar olandezul de langa tine plange din cu totul alte motive 🙂

    Like

Hai să discutăm. Postează un comentariu:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s