În bancă

Gândeşte pozitiv! Fii motivat! Doreşte-ţi mai mult decât poţi obţine! – sunt doar câteva dintre îndemnurile pe care le aud şi le citesc aproape zilnic… nu, nu-mi sunt adresate şi poate că nu vă sunt adresate, dar sunt în jurul nostru, în jurul fiecăruia dintre noi!

Şi ce e rău în asta? – o să vă întrebaţi… E rău atâta timp cât aştepţi să se întâmple totul fără să acţionezi într-un fel, fără să progresezi… A progresa nu e numai a termina facultatea, a fi atent la cursuri şi a citi manualele… Sunt o sută de mii de oameni de aceeaşi vârstă cu tine care fac acelaşi lucru. Trebuie să ai ceva să fii peste ei, iar a executa doar lucrurile normale nu e nici pe departe suficient. E doar necesar! Iar pentru unii nici măcar. 😉

Supraevaluarea e cea mai răspândită “boală” a prezentului şi, dureros de adevărat, e contagioasă. Există două soluţii: introducerea bolnavilor în carantină (ceea ce ar putea fi văzută ca o privare a libertăţii personale – vezi, Doamne!) sau exprimarea verde-n faţă. Minusul acesteia din urmă e că nu este înţeleasă, chiar dacă e cât se poate de evidentă. Inculpatul ajunge în situaţia în care afirmă că angajatorul e un ratat şi nu ştie ce spune.

Sistemul de învăţământ românesc e prost conceput. Îţi dă impresia că deţii infomaţii şi detalii impresionante şi ultra-mega-extraordinare. Câştigă cei care înţeleg că e doar o impresie, e ficţiune, e vis. Nu te angajează nimeni programator doar pentru că ai făcut informatică, nu te pune manager că ai făcut management, nu devii medic doar pentru că eşti student la medicină şi nu eşti actor pentru că te perfecţionezi la Bucureşti. Trebuie să o dai în bară de o sută de ori ca să ai succes o singură dată, dar şi s-o dai în bară e o artă.

Aşa că stai în banca ta pentru ca atunci când te ridici să râmai în picioare şi nu risca să pierzi punctul de sprijin cu totul!

Advertisements

6 thoughts on “În bancă”

  1. “Sunt o sută de mii de oameni de aceeaşi vârstă cu tine care fac acelaşi lucru.”

    Foarte buna observatia!
    Trebuie sa tii cont insa de faptul ca tu esti la marketing si ai habar ce-nseamna promovare, diferentiere, cu accentul pe aceasta din urma; multi nu constientizeaza cat de important este sa vina cu ceva in plus si nu de putine ori, nici “bagajul minim de cunostinte” din facultate nu e la un nivel decent.

    Like

  2. OK, semnalezi, dar e foarte greu sa ajunga la toti mesajul; poti face o campanie de tipul “Consumul excesiv de … dauneaza grav …” si tot mai raman destui neinformati/neinteresati/nemotivati 🙂

    Like

  3. -sa gandesti pozitiv merge, sa fii motivat merge, dar sa iti doresti mai mult decat poti obtine???? asta parca nu mai merge, cel putin nu vad eu…parca prin I sem anul I la bazele contab. zice ceva de principiul prudentei…hmmm mai degraba mergi pe ideea: asta vreau sa obtin si asta o sa obtin, altfel te cam supraevaluezi si cand vezi rezultatul ramai cu un gust amar si cu ceva dezamagire…si treaba asta o patesc fff multi, chiar si cei care au oarece succes (de fapt nu e asta cuvantul ci mai degraba…profita din plin de oportunitati).
    -sistemul de invatamant intr-adevar e aiurea tare, insa din informatiile pe care le am eu, cunostinte care au facut ase in bucuresti au o alta parere. ideea e ca acolo daca profii te vad ca te descurci sau ca esti capabil sa inveti singur, te trimit ei sa faci experienta si te cheama numai la examene. la cuza lucrurile stau un pic cam altfel (tre sa fii doxa de informatii).
    si iar din inform pe care le am ase vs. cuza: daca mergi in bucuresti pentru un job cu diploma cu 7 de la cuza si mai vine un altul din buc cu 9-10 care nu a facut nimik toata facultatea(nu a lucrat), evident ca jobul e al tau. insa daca mergi tu cu 9-10 de la cuza si altul cu 6-7 dar care a lucrat toata facultatea jobul e cu siguranta al lui.
    toata treaba asta e legata de faptul ca diploma de la cuza e recunoscuta, dar pacat ca nu are programe care sa ajute studentii sa capete experienta(sau poate ca sunt dar nu stiu multi de ele).
    anyway…

    Like

  4. 1. Ideea celor care spun chestiunea cu doritul mai mult este aceea că trebuie să ai aspiraţii mari pentru a putea atinge puncte care să te mulţumească în viaţă. Eu nu am spus că aş fi sau nu de acord, consider că trebuie să ştii ce şi cât poţi şi să fixezi obiective pentru a putea realiza ceea ce poţi.

    2. Asta cu venitul doar la examene nu zic că n-ar fi, dar e probabil izolat. Diferenţe între facultăţi există, dar mă îndoiesc că sunt atât de mari.

    3. Iarăşi sunt cazuri izolate de angajatori. Sunt mai mult ca sigur că există studenţi de 8 care nu au lucrat şi pot mai mult decât studenţi cu 9, care au şi lucrat, aşa cum sunt sigur că există studenţi de 10 care chiar pot deşi n-au lucrat. Şi nu neg, de asemenea, că or fi oameni de 7 care au lucrat şi sunt buni, dar nu putem să generalizăm. Iar dacă există angajatori care fac asta, e grav!

    Like

Hai să discutăm. Postează un comentariu:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s