Vorbit în public

Pentru mulţi e foarte greu, deşi majoritatea ne dorim să fim plăcuţi de cât mai mulţi din jurul nostru. Nu e singura contradicţie umană pe care am observat-o, dar e cea despre care vreau să scriu astăzi. A vorbi în faţa unui auditoriu cere pregătire, nu curaj… pentru că degeaba ai tupeu dacă nu ai ce să spui. Dacă ştii ce să spui, e absurd să afirmi că eşti emoţionat… emoţionat din ce cauză? că nu vei spune aceleaşi cuvinte pe care le-ai memorat anterior? Aceasta este o primă greşeală: discursul nu trebuie să fie o înşiruire de cuvinte de moment, discursul trebuie să însemne idei principale exprimate într-un mod original în momentul prezentării.

Ce fac eu bine când vorbesc în public:

  • n-am un text predefinit, ceea ce îmi permite să improvizez;
  • am în minte permanent ideile principale pe care vreau să le exprim, ceea ce mă ajută să nu mă pierd în cazul în care publicul mă pune la încercare;
  • nu mă concentrez pe a-mi controla mişcările pentru că ar fi clar un focus pe altceva decât ceea ce am de spus;
  • zâmbesc pentru că ştiu că m-am pregătit foarte bine şi sunt mulţumit;
  • cunosc toate întrebările care îmi pot fi puse şi am răspunsul deja pregătit (eventual las anumite lămuriri pentru aceste eventuale întrebări), lucru care mă face să fiu sigur pe mine.

Ce nu fac bine când vorbesc în public:

  • nu reuşesc (încă) să îmi îndrept privirea asupra tuturor celor din faţa mea – există un grup de persoane cărora mă adresez – e probabil şi din cauza faptului că vreau să fie totul clar şi explic celor pe care îi cunosc mai bine din auditoriu sau care îmi plac mie mai mult;
  • caut deseori un suport vizual care să mă ajute – o planşă, imaginile proiectate, privirea unui coleg de prezentare – nu e bine pentru că dau senzaţia că vorbesc singur;
  • am momente în care vreau să spun cât mai multe şi ştiu că sunt presat de timp şi nu iese tocmai bine, poate şi din cauza faptului că nu îmi fixez foarte repede lucrul prioritar care ar trebui spus.

Tu ce crezi despre vorbitul în public? E important să reuşeşti să faci o prezentare cât mai bună?

Advertisements

12 thoughts on “Vorbit în public”

  1. Nu pot decat sa te felicit, pentru ca esti cu un pas inaintea celor care te asculta si atunci totul este mult mai usor.
    In ceea ce ma priveste, emotiile ma coplesesc in momentul in care sunt pusa in fata unui grup de persoane fiind nevoita sa prezint ceva. Poate din cauza ca imi doresc sa iasa perfect si imi e frica sa nu uit ceva detalii importante… Totusi, sper ca pe viitor sa reusesc sa ma perfectionez in ceea ce priveste vorbitul in public, iar emotiile sa dispara.

    Like

  2. Prezentările în public sunt o metodă bună de afirmare în măsura în care eşti capabil să o faci “ca la carte”. Totul e să ai încredere în tine…că poţi să o faci (dacă alţii pot…eu de ce nu aş putea?). Ce-i drept, la mine lipseşte încrederea asta, motiv pentru care o mai dau şi în bară… Nu spun că discursul scris ar fi perfect…dar pun mult suflet şi cred că e maximul pe care îl pot realiza. Totusi…increderea… 😦

    Like

  3. Pofta vine mâncând! Deci, încrederea vine dacă eşti pregătit şi sigur pe ce ai realizat! Dacă eşti perfect conştientă că ceea ce ai făcut e ceea ce tu poţi cel mai bine, atunci fii încrezătoare!

    Toţi cei care se află în faţa ta nu ştiu atât de multe pe câte ştii tu din simplul motiv că ei nu sunt atât de pregătiţi ca şi tine! – e şi asta o posibilă abordare

    Like

  4. Inainte de toate, daca nu ai captat auditoriul in primele 30′ de secunde cu greu vei reusi sa il determini apoi sa te asculte.

    Partea cu intrebarile deja pregatite e nasoala. Trebuie sa fii spontan si sa stapanesti bine subiectul. Altfel intrebarile regizate te fac sa fii ridicol.

    Like

  5. Captarea atenţiei auditoriului era cât se poate de clară, de aceea n-am menţionat-o.

    Întrebările nu sunt regizate, ţine tot de o pregătire anterioară şi, evident, de stăpânirea subiectului. Şi, apropo, întrebările ar putea fi altele decât cele la care mă gândesc eu, e important că ştiu răspunsul.

    Like

  6. Foarte bune sfaturi!

    Pe langa cunoasterea subiectului, foarte important este sa fii natural; daca faci playback, atunci prefer sa citesc przentarea in print sau oricare alt format, mi-e tot una.

    O prezentare live presupune emotii. Emotii care sa defineasca o buna conexiune intre speaker si public, oferind ceva in plus fata de informatia din script; acest ceva in plus ar putea fi: motivatie, energie etc – “lucruri” ce nu se pot tipari sau recita.

    Like

Hai să discutăm. Postează un comentariu:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s