Matt are 32 de ani, este din Connecticut şi face asta din 2005. Dansează în jurul lumii, iar acum dansul îi este recunoscut pentru că e “dansul lui Matt”. Indiferent cât de stupid poate părea la prima vedere, Matt se bucură de fiecare moment al vieţii sale şi face ceea ce îi place cel mai mult – dansează.
Ce are Matt şi nu avem noi? Nu, nu bani, a renunţat la slujba sa încă din 2003. Are curajul să facă orice ca să se simtă bine. Are puterea să răspundă la întrebarea “Where the hell is Matt?” şi să arate în modul lui propriu acest lucru.
Nu, nu vreau să găsesc plusuri şi minusuri acestor două tabere, ci din contră, vreau să demontez acest “versus” care, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe. Motivul e foarte simplu: comportamentul rămâne acelaşi indiferent dacă sunt sau nu singur, voi fi bucuros într-o situaţie dată şi dacă nu e nimeni lângă mine şi dacă sunt doi oameni trişti în compania mea. Ţine de mine, nu de cei care sunt în jurul meu. Cuvântul care, totuşi, face diferenţa dintre cele două cazuri este “moderaţie”. Mă voi bucura doar în sinea mea sau la un nivel acceptabil când cei de lângă mine nu au aceleaşi motive de bucurie. E o regulă nescrisă pentru a trăi în societate, de a fi pe aceeaşi undă cu cei care vieţuiesc alături de tine.
În aceeaşi ordine de idei, voi încerca să ascund o oarecare stare de insatisfacţie dacă cei de lângă mine sunt fericiţi. Aceste mici discrepanţe duc la afirmaţii de genul “mi-ai stricat seara” sau “totul a fost bine până ai venit tu” sau “măcar de ne-ai fi lăsat în pace”. Dacă nu poţi accepta starea majorităţii, caută să îţi găseşti refugiul într-un loc unde există starea de care ai nevoie, unde te poţi simţi aşa cum îţi doreşti fără să schimbi starea de spirit a celor din jurul tău, chiar dacă acel loc e undeva departe. Mai bine lupţi să îl descoperi şi să îl atingi decât să atragi atitudini negative, pe care le vei regreta.
Există, cu siguranţă, şi o doză de egoism când refuzi să accepţi aceste lucruri. A vrea să fie bine pentru tine sau ca starea ta să fie preluată de cei din jur denotă o oarecare dorinţă de impunere, o obligativitate, o forţare a celorlalţi de a-şi renega propriile sentimente şi de a intra sub aceeaşi energie pe care doar tu o ai. Fericirea sau tristeţea pot fi ale unui individ şi, uneori, ale unui întreg, dar în niciun caz ale unei colectivităţi, ale unui grup mare. Ori stai în banca ta şi te bucuri de jumătatea plină sau chiar de paharul umplut, ori accepţi goliciunea din jurul tău şi te conformezi situaţiei – cale de mijloc nu există.
Proiectul alegeFacultatea.ro începe să devină vizibil şi să fie luat în seamă. Astăzi, a apărut un articol în ziarul Adevărul pe care îl aşteptam de câteva zile în care se vorbeşte despre consiliere în alegerea unei facultăţi. Bogdan a dat mai multe detalii şi a zis multe lucruri interesante, dar se pare că s-a tăiat mult. Oricum, ideea este că au fost expuse scopurile noastre şi că s-a înţeles ce vrem să facem.
Este cât se poate de clar că tendinţa omenirii e aceea de a evolua, de a atinge noi orizonturi, de a descoperi alte modalităţi pentru orice lucru banal, de a schimba lumea. E şi mai clar faptul că nu poţi repeta chestiuni care au fost deja realizate, concepute, experimentate. Tot ce vrem este noutate şi sunt numeroase variante pentru a afla şi pentru a crea inovaţii. Important este cât de mult vrei şi cum te gândeşti să faci asta.
Deşi sunt destui care conştientizează această stare de fapt sunt foarte puţini care mai citesc. Pare lipsit de legătură ce spun? Nu, sensul cărţilor nu este înţeles, aşa cum sensul peniţei, al stiloului, al tipografiilor şi al poveştilor nu este înţeles. Şi e atât de simplu: e unicul mod prin care lucrurile şi descoperirile făcute în trecut sunt păstrate pentru viitor şi sunt citite de (unii dintre) noi în prezent. Fără a avea acces la aceste informaţii am rămâne permanent la un anumit nivel şi, probabil, am reinventa secole de-a rândul aceleaşi concepte.
Cărţile te ajută să afli ce a fost, ce este şi să îţi dai seama ce trebuie făcut pentru a îmbunătăţi realitatea prezentă. Este evident că nu avem timpul necesar să aflăm totul, de aceea nu trebuie ratate momentele disponibile pentru a realiza aceste lucruri. Pentru a putea progresa e nevoie să afli cum s-a făcut aceasta înainte de a apărea tu, trebuie descoperite nişele pe care s-au axat anterior alţii şi nişele pe care încă ai posibilitatea să mergi. Orice idee veche, bună sau rea, poate naşte o nouă idee, totul depinde de aria în care îţi permiţi tu însuţi să gândeşti şi aceasta apare în funcţie de ce ai citit, ce ai aflat, pe unde ai umblat… cu mintea.
1. Mi-am expus şi eu părerile despre specializarea Marketing a FEAA pe alegeFacultatea.ro. Daca sunteti interesati, o gasiti aici.
2. Astăzi, de la ora 20.00, în parcarea Mall-ului va avea loc un concert susţinut de membrii trupei Phoenix. Concertul deschide “Zilele studentului iesean”, un festival ce se va incheia pe 23 mai.
3. De asemenea, dacă sunteţi fani ai muzicii latino, de la ora 18.00, la etajul I al Iulius Mall, Analia Selis isi lanseaza cel de-al III-lea album, “Suenos-Vise”.
4. Japonezii nu încetează să impresioneze. Detalii aici.
alegeFacultatea.ro este locul in care se regaseste realitatea din facultatile romanesti, fata adevarata a universitatilor, dincolo de ceea ce este scris in prezentarile arhi-cunoscute de promovare a diverselor institutii de studii superioare. Sunt probleme pe care le-am intampinat noi insine in momentul in care am fost nevoiti sa optam pentru o anumita universitate, facultate si specializare. Dorim prin acest proiect sa oferim cateva coordonate viitorilor studenti, actualilor studenti care se gandesc la o a doua facultate, precum si review-uri pentru fosti studenti.
Asteptam implicare din partea celor care cred ca tinerii merita sa fie indrumati pentru a face cea mai buna alegere inca dinainte de a se aseza pe bancile facultatii. Suntem deschisi parerilor studentilor si intrebarilor elevilor. Vom incerca sa prezentam si opiniile cadrelor didactice despre ceea ce se vrea sa se transmita, cu adevarat, studentilor, dar si lucruri pe care nu le pot cei din afara facultatilor.
Avem curajul de a ne exprima plangerile, satisfactiile, dezamagirile, bucuriile cu privire la viata de student si luptam sa imbunatatim situatia actuala pentru un viitor al nostru!
Gândeşte pozitiv! Fii motivat! Doreşte-ţi mai mult decât poţi obţine! – sunt doar câteva dintre îndemnurile pe care le aud şi le citesc aproape zilnic… nu, nu-mi sunt adresate şi poate că nu vă sunt adresate, dar sunt în jurul nostru, în jurul fiecăruia dintre noi!
Şi ce e rău în asta? – o să vă întrebaţi… E rău atâta timp cât aştepţi să se întâmple totul fără să acţionezi într-un fel, fără să progresezi… A progresa nu e numai a termina facultatea, a fi atent la cursuri şi a citi manualele… Sunt o sută de mii de oameni de aceeaşi vârstă cu tine care fac acelaşi lucru. Trebuie să ai ceva să fii peste ei, iar a executa doar lucrurile normale nu e nici pe departe suficient. E doar necesar! Iar pentru unii nici măcar.
Supraevaluarea e cea mai răspândită “boală” a prezentului şi, dureros de adevărat, e contagioasă. Există două soluţii: introducerea bolnavilor în carantină (ceea ce ar putea fi văzută ca o privare a libertăţii personale – vezi, Doamne!) sau exprimarea verde-n faţă. Minusul acesteia din urmă e că nu este înţeleasă, chiar dacă e cât se poate de evidentă. Inculpatul ajunge în situaţia în care afirmă că angajatorul e un ratat şi nu ştie ce spune.
Sistemul de învăţământ românesc e prost conceput. Îţi dă impresia că deţii infomaţii şi detalii impresionante şi ultra-mega-extraordinare. Câştigă cei care înţeleg că e doar o impresie, e ficţiune, e vis. Nu te angajează nimeni programator doar pentru că ai făcut informatică, nu te pune manager că ai făcut management, nu devii medic doar pentru că eşti student la medicină şi nu eşti actor pentru că te perfecţionezi la Bucureşti. Trebuie să o dai în bară de o sută de ori ca să ai succes o singură dată, dar şi s-o dai în bară e o artă.
Aşa că stai în banca ta pentru ca atunci când te ridici să râmai în picioare şi nu risca să pierzi punctul de sprijin cu totul!
Trupa de teatru Ludic participă, zilele acestea, la cea de-a X-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru „Serile Teatrului Studenţesc”, care are loc la Bucureşti.
Tema ediţiei de anul acesta este „Puterea în literatura universală”. În concurs s-au înscris trupe din toată ţara.
„Festivalul este unul cât se poate de competitiv, cu premii pentru cel mai bun actor, cea mai bună actriţă, actor şi actriţă în roluri secundare, pentru cea mai bună regie, cel mai bun spectacol. Teatrul Studenţesc Ludic, care la toate ediţiile a luat premiile cele mai valoroase, va intra în concurs cu spectacolul «Vânătoarea de şobolani», de Peter Turrini, într-o traducere exceptională, spectacolul fiind premieră naţională”, a spus Aurel Luca, regizorul şi coordonatorul acestei trupe.
Juriul festivalului este compus din personalităţi ale teatrului românesc, precum regizorii Mihai Lungeanu, Alice Barb, actorii Marius Stănescu, Cristina Briciu, Lamia Beligan, Valeria Sitaru.
Producătorul american Tesla Motors Inc. a început astăzi producţia de serie a unui automobil sport, denumit Tesla Roadster, propulsat exclusiv electric, care va fi fabricat în 600 de exemplare în acest an, preţul fiind de 98.950 de dolari, potrivit unui anunţ al companiei.
Tesla Roadster poate accelera de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 3,9 secunde, iar turaţia motorului poate depăşi 13.000 de rotaţii pe minut, faţă de 6.000-7.000 de rotaţii pe minut cât poate suporta un motor pe benzină.
Producătorul american are 900 de cereri pentru acest model, 600 dintre acestea urmând să fie acoperite în acest an, iar restul în 2009, a declarat purtătorul de cuvânt al companiei, Darryl Siry, pentru Automotive News.
Vehiculul este asamblat la fabrica San Carlos din California şi foloseşte platforma tehnică a modelului sport Lotus Elise, căreia îi sunt ataşate 6.800 baterii pe litiu-ion.
În prima fază, uzina va produce 1-5 maşini pe săptămână, iar capacitatea maximă va fi de 100 de unităţi pe lună.
Tesla Motors Inc. are planificată pentru 2010 lansarea unui sedan cu cinci locuri. Oficialul companiei a declarat că aşteaptă o producţie de 10.000 de unităţi pe an.
O fi o soluţie? Ai cumpăra o astfel de maşină în locul uneia pe combustibil?
În ultima perioadă de timp, am vizitat de câteva ori Casa de Cultură “Mihai Ursachi” pentru diferite evenimente – Ludic, stand-up comedy – şi am remarcat o percepţie puţin ciudată din punctul meu de vedere. Oamenii se aşteaptă să găsească actori desăvârşiţi, artişti ce te fac să îţi schimbi starea în 30 de secunde, într-un cuvânt: profesionişti 100%.
Încă nu e cazul pentru aceşti studenţi care se află pe un drum bun, aş zice chiar foarte bun, dar nu au ajuns la apogeu. Cu răbdare şi cu senzaţia pe care trebuie să le-o inducem cum că îi acceptăm aşa cum sunt în acest moment şi cu aprecierile pentru acest nivel, vor reuşi şi vor deveni, de ce nu?, stele ale teatrului românesc.
Da, mie mi-au plăcut! Fac o treabă excelentă, muncesc ca totul să iasă aşa cum pot ei mai bine, se descurcă în situaţii-limită şi sunt extraordinari la reacţii instantanee. E un fel de îmbinare a tradiţiei cu tendinţele din zilele pe care le trăim şi e un mix pe care ei reuşesc să îl impună cu bun-simţ şi foarte aproape de acel profesionalism la care sunt sigur că visează!
