Fotbalist de meserie

kidMi-a plăcut dintotdeauna să joc fotbal. Asta se știe deja. Încă de pe vremea când băteam mingea pe spațiul verde din fața blocului spre disperarea vecinilor care se chinuiau s-o mai ude și să planteze niște arbuști “ca să fie mai frumos și la noi” îmi doream să pot juca la o echipă într-un mod organizat. Singura șansa pe atunci era la juniorii de la Politehnica, unde cu toate că antrenor era o cunoștință de familie n-am apucat niciodată să mă înscriu. Îi suspectez pe ai mei părinți de complicitate la această nereușită, dar n-ai ce face când la momentul acela interesul meu trebuia să fie pe studiul intens la pian și note foarte bune la școală.

Asta e, m-am mulțumit cu postura de rezervă la echipa școlii și partidele care se încingeau ad-hoc pe terenurile din cartier. N-am renunțat niciodată la a juca fotbal, nici după ce-am terminat liceul sau facultatea, chiar participând la diverse competiții despre care am mai scris și pe blog. Pe la sfârșitul lunii august s-a ivit ocazia cu care nu mi-aș fi închipuit că mă voi mai întâlni vreodată: Ionuț, după ce a asistat la numeroase meciuri de Liga a IV-a și a V-a, și-a propus să se legitimeze la o echipă și cum nu voia să meargă singur m-a agățat și pe mine. Și uite așa am ajuns eu la Adunarea Generală a Asociației Județene de Fotbal din Iași, o șezătoare cu cei mai importanți fii ai satului de prin comunele din județ care trebuie să le găsească și bărbaților o activitate pentru ziua de duminică în intervalul orar în care nevestele sunt plecate la biserică. La sfatul omului care le știe pe toate când vine vorba de fotbal județean, Remus, ne-am îndreptat spre o echipă nou-înființată și cu ceva probleme legate de lot – AS Ciurbești. Băieții au fost foarte binevoitori și ne-au chemat a doua zi la un amical ca să ne testeze.

Tricoul cu numărul 15 de la AS Ciurbești

Tricoul cu numărul 15 de la AS Ciurbești

Proba am dat-o pe Stadionul Comunal din Cornești, respectiv o tarla pe care diverse animale au finalizat treaba cu păscutul, evident fără linii trasate sau alte nebunii. Întâlnirea a fost tradiționala dispută dintre Ciurbești și Cornești, cele două sate vecine din comuna Miroslava. Mi-am luat în primire poziția de mijlocaș dreapta și am început să joc în primul meci pe “teren mare”. Evident, după nici 20 de minute pe o căldură infernală aș fi băut toată apa din fântână. Pe scurt, am dat un gol, o centrare și o pasă decisivă. Mi-au zis că am nota 10 și că-s de-al lor. Drept urmare, dețin legitimație de la Federația Română de Fobal cum că sunt jucător la AS Ciurbești și am și tricou. Numărul nu mi l-am ales eu, ăsta a rămas liber, dar nu mă deranjează.

Din păcate, primul meci a fost și cel mai bun pe care l-am jucat. Ce-a urmat a fost mai slăbuț, dar băieții sunt înțelegători, rămâne de văzut până când. După 5 etape, avem 2 victorii, 1 egal și 2 înfrângeri și suntem pe locul 8, fix la mijlocul clasamentului. Eu zic că-i bine, băieții nu-s prea mulțumiți, ei ar fi vrut să tragă la promovare. Experiența dincolo de fotbal e interesantă, vezi fel de fel de oameni care joacă fotbal, antrenează sau susțin echipele de Liga a V-a, unde e clar că investițiile sunt foarte mici. Terenurile sunt denivelate, au gropi, sunt ba mai mici, ba mai late decât prevede regulamentul, liniile sunt de multe ori trasate cu rumeguș în loc de var, iar pe teren te poți izbi oricând de un cal, o vacă sau o oaie, așa, de nicăieri. Interesante sunt și tacticile dinainte de meci care n-au nici o legătură cu cele de la pauză sau cu eventualele concluzii de la final. Și în deplasări, în microbuz se ascultă manele, uneori chiar și pe teren, ca să își amintească jucătorii cum s-au distrat sâmbătă noapte.

V-aș invita la următorul meci care e duminică de la 11, dar noi jucăm meciurile de pe teren propriu la Uricani și ar trebui să treceți peste calea ferată (da, acea cale ferată!). Dar dacă sunteți curajoși și curioși, aveți coordonatele pe Google Maps.

PS: Și momentele acestea fac experiența frumoasă :D

Linie trasată cu rumeguș la Ciortești

Linie trasată cu rumeguș la Ciortești

Purcelușii de la Uricani

Purcelușii de la Uricani

This entry was posted in Despre mine, Sport and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Fotbalist de meserie

  1. Incredibil de frumos! Ma bucur ca ai reusit sa joci fotbal adevarat.
    Am trait si eu asta in tinerete, in seria judeteana din Cluj. Si atmosfera pe care o descrii este aceeasi ca acum 25-26 de ani.
    Bafta si bucura-te de experienta.

    P.S. ar trebui sa muncesti un pic la pregatirea fizica ;)

  2. Pingback: Fie ploaie, fie vânt, tot cu fotbalul în gând! | DragosTeAm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s