Clar, nu e cel mai dorit lucru din lume să fii în criză de timp! Dacă e cineva căruia chiar îi place, o mână sus! Nu neg faptul că înainte de a conştientiza criza, majoritatea nu au imboldul pentru a se apuca de treabă, dar nu recunosc că e o variantă potrivită. Mi se întâmplă şi mie să fiu în criză de timp, nu de puţine ori, nu întotdeauna voit şi de fiecare dată îmi spun că nu se va mai întâmpla. Ei bine, observ şi partea frumoasă a lucrurilor (deşi curioasă!)… cu toate că eşti presat de timp, am trăit experienţe când a ieşit foarte bine. De acord, incomparabil mai mici decât cele în care m-am pregătit.
De ce iese totuşi bine? Pentru că deşi nu mă apuc propriu-zis de ceea ce am de făcut, mă gândesc permanent la cea mai bună variantă de realizare a respectivei activităţi şi pentru că până nu termin, caut în orice lucru din jurul meu o rezolvare la brief-ul pe care îl am în minte.
De ce n-ar ieşi? Pentru că există o probabilitate mult mai mare de a omite lucruri care, de obicei, ţi se par importante şi pentru că rişti să ratezi alte evenimente la care, în altă circumstanţă, ai fi avut timpul necesar să participi.
Eşti în criză de timp?
